Pisica zeamă de gunoi 


Noiembrie -Martie 2025


Ați văzut pisica zeamă de gunoi?
E chiar aicea printre noi

sub simulacre de noroi
În noaptea minții, o narațiune prinde formă:
un suflet misterios, un spirit ancestral.

Uneori e pus pe scandal 

Pisicuța scormonește și te ademenește,

cu delicate proteste 
Te ia prin surprindere, apa din pahar ți-o bea
Cum faci ceva, opa, nu te lasă în pace,
Face descântece din tumbe și farmece din râcâieli, fâșâie prin plase, roade covorul.

București, martie 2025, Sala Palatului – concursul de mângâiat felin
Întâiul duel al câștigării inimilor pisicești 

disputat, ritmat, proprietarii mai aruncă și cu venin

O mâță își arată un canin 

Proba finală de sinergie cu felina,

Ți se urcă sau nu pe umăr, să o poți mângâia cu capul

În timp ce te mângâie și ea pe tine

Își freacă botul de obrazul tău 
Șmecherii negociază unelte de periat, până-n zori 
E și after party cu tek, ritmuri ce  bagă mulțimea în fiori.
Aproape electroconvulsivantă terapie

Șocuri ce scurtcircuitează sufletul,

Ca zece pisici ce îți torc la unison în brațe și pe piept 

Spa-ul cu feline – reboot, restart – un puls discret, frumos,
Net superior filmulețelor cu ASMR, și a lor atenție artificială, subtil simulacru de mângâiere
În loc să ai o pisică, te pierzi în simulări.
Dar cine o are pe Dora, pisica zeamă de gunoi, e binecuvântat
Nu vorbește, dar transmite un mister profund, 
Te sfredelește blând cu ochi de smarald și ambră
Înțelege adevărul, te vrăjește cu bunătatea-i umilă,
Își lasă sora să mănânce înainte, 

Îi dă întâietate și la porția de atenție a îngrijitorilor 

Devine o umbră mută,

Se arată doar când este strigată 

Uneori mai scoate sunete ciudate 

Pe la coșul de gunoi 

De multe ori l-a răsturnat  

I-a sfârtecat sacul 

S-a ivit pe podea o zeamă maro închis cu irizatii negre și bej

Exact așa cum este și blănița ei

Sora ei, Colorata, se uita tâmp

Mai lipăia și la lături 

Noroc că Dora, pisica zeamă de gunoi,

A îndepărtat-o gingaș 

Lingând-o matern pe după urechiușe 
Dora, cu blândețea ei rebelă, poate fi simbolul mângâierilor adevărate,  o artă ca o catană suavă.