9.12.2024

Era finețea mea dragă 

Perna roz prăfos

Cu fața de mătase

Cusută cu ață la fiecare primenire

În primii ani de viață o luam cu mine peste tot

Bine, aproape, 

dacă era ceva oficial 

Mâncăm bătaie – să renunț la proteste

Că Roza îmi era lăsată acasă, la loc sigur 

O adoram, mirosea a de toate și a nimic 

A toți oamenii dragi, a sublim, spurcăciune și infinit 

În faldurile ei fine îmi inspiram fanteziile 

De la ierarhie la parteneriat 

De la societate la trib 

Roza și-a dat duhul intr-o baltă amărâtă 

Acum 9 ani 

Aveam 31 de ani 

I-am păstrat un peticuț din haina-i roz 

Să îmi amintească 

Cum mereu m-am visat și dorit 

Un tiran ludic, ambiguu, pragmatic hedonist 

Am o inteligență cu care pot face orice 

Dar aleg să-mi fac pe plac…

 …și armonie 

M-am chinuit să fiu ca ceilalți 

De dragul familiei

Nu mi-a ieșit  

m-am scufundat în nevroză

Și fantezii 

Și Roza 

Mai bine că a crăpat 

M-am adunat 

Să îmi dau seama cine sunt 

Să mă prețuiesc pentru ce dau

Pentru aprecierea ce o primesc 

Pentru că oamenii stau lângă mine 

Pentru recunoștința ce o au

că aduc energia în prezența lor 

Îmi vine ușor să fiu 

Naturalețea mea e ceva prețios 

Uneori imaginea mea despre mine încă e mai jos decât sunt 

De la moaștele Rozei mi se trage 

Ia să mă văd la valoarea mea 

Uneori mă vait, da’ ochii îmi fug ștrengărește în cap 

Fiți atenți, observați nuanța!

E de bine, e de rău, e ambiguu 

Sunt sub spectacol întreg 

Dau o stare tonică, de libertate 

Și atunci când spun lucruri cumplite 

Prin mine individualitatea se poate transforma în liberate 

Cultivați-mi ideile fixe și voi fi nemuritoare 

Un om bun, curat la conștiință face totul încet 

Cine are morală, aduce oare pe lume copiii, în ploaia de câh în van? 

Gândiți prea mult și asta vă epuizează 

Spuse doctorul 

Vă sinucideți ca să vă fortificați iubirea pentru viață

Roza mea, cu mirosul tău îmi chemai îngerașii și pe mama, tata, tot neamul

Sașii de la Sânpetru

Nenea Iancu 

Țuțu

Tanti Carmen 

Mirosurile lor s-au lipit măcar o dată de tine 

Perniță adorată de mătase 

Le-am adulmecat hulpav

Nessul frecat persista cel mai mult pe tine 

Era minunat alături de țigara lu’ tăticu 

Soarele iese din nori și fără tine, Roza 

ca și cum Dumnezeu și-ar vărsa olița nocturnă 

Peste întinăciune

Consumul de social media

putrezirea creierului, spiritului 

ceața mentală

Ochii dați peste cap de plăcere 

Cum făceam eu când miroseam pernuța 

Pe Roza mea iubită 

Chiar de luam bătaie și ceartă mare 

Promisiunea hedonismului mă ajuta să trec peste orice.

Rafinamentul disciplinei mi-a dat identitate 

Energizantă punere în cuvânt 

Hai să fie pildă de mai bine 

Pentru noroc și viață bună pupăm moaște 

Trăiască viața, jos amintirile 

Nostalgia e singura distracție rămasă a celor care nu cred în viitor

Și un câmp de energie