Conspirația mohniniilor lui Ion Iliescu 


poezie performance pentru controverse conspirații 2, evenimentul de meta cultura bucureșteană de la club Interbelic 19.11.2024

Prințesa de varză acră și extratereștrii 

Eu sunt prințesa de varză acră 

Și am auzit că sunt printre noi 

Alienații ăștia 

Aaa alieniii ăștia 

Pu ce urâți sunt! 

Eu îi văd!

Voi îi vedeți? 

Sunt ăia frumoși și de succes 

Bine au rămas și pământeni 

Da prea puțini 

Eu sunt unul dintre ei 

Sau nu 

Chestia e că

Există un duh ce poate poseda pe oricine 

Numa bine să uite de sine 

Și de egoul frustrat 

Să conduci lumea nu e perimat 

Cu pedala la maxim, pustiind tot 

Să vrea să te cumpere orice netot 

Dar stai așa puțin

Că vin! 

Ei sunt! Tânăra generație! 

Tânăra te-a fermecat 

Pe un scaun te-a cocoțat 

Cu o voce tare te-a îmbătat 

(iau cimbru)

Cu buruieni de somn aducătoare 

Te-a făcut mason fără suflare 

Apoi într-o barcă de elită te-a suit

Ca într-un cosciug nelegiuit, 

Și mutra de lliescu luând

O porni pe Dunăre, în sus, vâslind 

Spre țări mai bune, unde știa,

Că intelectualimea nu mai e tulbure și rea 

Pe un mal comod s-a pus 

Societatea a răsturnat-o cu fundul în sus! 

Acolo mergi încetișor 

Până frica ți-o străpungi cu un topor 

Către rușine te îndrepți apoi, 

O banalizezi, o faci strigoi 

singurătatea ta sigură, boală rea 

Regretă cum inima ta o bocea 

Sfinți cu sufletul blajin …

Draci înșelați de lacrimi și suspin

Strigoi robotizați cu popoul greu 

Dihănii ce cred în bunul Dumnezeu

Creaturi din altă parte 

Cu fețe de moarte 

Toate sunt acum lângă tine 

să te descânte cu mine 

(dau palo santo sa il aprinda cineva)

mirosul de păcat îți rămâne orfan

Pe desfrâu nu mai dai nici un ban 

Îmbuibarea amărâtă fără fapte 

Rămâne deșert în păsări de noapte

Lăcomiei nu-i mai dai crezare 

Că-ți zvâcnește inima prea tare!

(bat cu microfonul in cineva)

Intră în ea acu duhul sfânt 

Cu lenea ta dă de pământ 

(iau cravasa si pocnesc)

Veniți îngerași tristețea de-i luați 

Furia în Ghana i-o aruncați 

(dau cuiva cravasa)

Invidia îți moare, o mănâncă cerul 

Voința îți e acum ca fierul

(ma uit in ochii cuiva)

Mândria înaintea gloriei ți se opri 

Cu mare ciudă ea grăi

Pui de lele! Tu lepădătură!

Ce rostește scârnava ta gură?

Vrei cu a ta vrere pizmașă să mă faci pe mine ucigașă?

Tu acum te ridici și îți învingi trufia!

Divina comedie rămâne la Dante 

Luxuria 

Gula 

Avariția 

Acedia

Ira 

Invidia 

Superbia 

Pu pu du-că-se pe pustii de unde or veni! 

Se zice ca Iliescu, Ion Iliescu era unul dintre ce-i alături de noi mereu 

Hârca din noi a scos 

Aerul l-a făcut luminos 

Cu mii de mineri ce au adus prinos 

La capitală cu baston voios 

Și au construit singuri cerul 

(Începe piesa lui Doina Spătaru – minerii și cerul) 

Din mici lămpașe colorate 

Fantezii, mărinimii 

Idealism pragmatic 

Volatilitate consistentă

Îndreptate către tine 

Prin tine 

Mohninii fine de pe Marte 

Îți dau curaj. 

O conspirație, o revelație! 

Murim luptăm, pe Cozma apărăm 

Ascultă inima ta (îi bat ritmic cu microfonul în piept)

Gândește te la oamenii săraci, gunoiul tău e noutatea lor

1