Carte citită 28 iulie – 2 august 2024 

Un bildungsroman centrat pe copilăria, tinerețea și senectutea autoarei.

Atașamentul ei e aparte pentru Hermannstadt, Sibiul cu iz medieval și suflu nemțesc. “Umbrele de vampir lingând noaptea pereții în care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare încrustate în piatră – Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda”.

Prima limbă a Norei a fost germana.

Cu Mignon de Goethe devenise “dependentă de drogul acelor evadări ale spiritului, avea experiență a revelației, aflase că adevăratul știutor sălășluiește în afara noastră și e de ajuns să ne părăsim pe noi înșine, alcătuirea noastră imediată, ca să fim asemenea lui. Cel lipsit de nume, cel lipsit de sens, cel fără identitate.” P12

Mămica nu-i dădea voie să fie risipitoare, “economia e mama sănătății și a reușitei în viață”. P15

Îmi place să fac ce nu am voie în gând. P21

Buzele mele cuminți ating buza mare și moale ca un burete, a mânzului alb. Parcă mă curentează. Dimineața nu-mi vine să mă scol din pat, ca să nu plece furnicătura aia din mine. P25

“O du Fröhliche o du selige” și simțim aceeași ardoare în fiecare cântec și nu vedeam nicio diferență între ele cântăm, inhalăm binele și răul laolaltă, fără să avem știință de ele, plătim într-o confuzie totul pare pur și impur în același timp înaintez în vântul proaspăt al dimineții cotropite de o bucurie suspectăm simt sângele și transpirația și mi se face rușine ca de un păcat pe care încep să-l iubesc intrasem într-un timp al glandelor trăiam frenezia îndrăgostirii înainte de a mă îndrăgosti”. P44 Nora avea 11 ani 

“Nu știu dacă mămica e rea, dar îmi zice că e bine să mă învăț cu durerea, că durerea te face tare” – pe marginea spălării brutale a bubelor de pojar ale Norei, în condițiile în care Wermachtul se înființase și în Sibiu. P 58

“Tăticu doarme dimineața dacă vine noaptea după 12 și până la unu desenează hârtiile și, destul de des, trebuie să se ocupe și de mămica, sărăcuța, că geme[…] Eu știu ce fac bărbații cu femeile, că au o chestie lungă și groasă, pe care o vâră cu forța noi și noi ne lăsăm, desface picioarele și gemem câteodată din joaca asta care ne place așa de tare, că nu ne mai doare și pe urmă facem copii [….] Eu nu vreau nici frățior nici surioară cum să-i împart pe mămica și tăticul cu altcineva”. P 59

Totdeauna am crezut că am un preț că sunt cu adevărat scumpă, și, dacă îmi împart prețul cu altul, scade și mai ieftinesc. P60

Norica face o amigdalită urâtă, noroc că i se dau medicamente noi, sulfamide. P62

Deviza germanului rămâne pentru vecie “ein Mann, ein Wort”. Mămica ajunge să cânte împreună cu nemții. P63

Nora a văzut un cal alb în vitrina lui Schuster, la care tot visa, cu care halucina, îl visa să îl primească cadou, dar nu s-a întâmplat, nici la 10, nici la 20, nici la 30, “nu o să-l primesc nici la 90”. P64

Butterblumen = gălbenele.

Nu am avut niciodată remușcări că furam pepeni, nici că făceam pe încârligații ăia să sară unul din altul cum sare șurubul de metal din balamaua slăbită și te pomenești cu ditamai ușa în cap, taman când ți-e lumea mai dragă, … așa se învață dezvățul. P75

Regățenii nu prea înțeleg limba germană și ce-i mai trist e că nu au gustul, nici mintea, nici caracterul germane. P77

Mămica m-a învățat de toate, dar nu înțeleg de ce trebuia să-mi arate mereu ce aveam mai urât și mai rău . P78

Nora a fost inspirată de calul alb al regelui Carol în a scrie primele ei poezii.

E un mare risc și un gest de eroism o să fii o viață în tragă în opoziție, să nu vrei să semeni cu nimeni altcineva! P86

Tăticul era la el acasă cu compozitorii germani, vorbea binișor germană, era un om de lume și acești Reichdeutsche își găsiseră în el un partener de discuție. P89

Voia să-i invite să facă Crăciunul la ei în familie dar din păcate proprietăreasa, cu care mămica era prietenă, era evreică.

Morgen, morgen nur nicht heute sagen alle faulen Leute . P95

Mă duc la doctor să-mi scoată amigdalele mor de frică dar după aia o să mănânc zilnic înghețată și mămică o să-mi cânte aria Violeta din Traviata, înainte de a muri, nu mămica, Violeta. P97

Mămica spunea mereu că ești de atâtea ori în câte limbi străine cunoști! P99

Nu făceam niciun efort nimeni nu avea memoria mea știam toate numele și lucrurile de pe hartă din cele două emisfere și din cele patru puncte cardinale aici nu mă întrece nimeni. P111

Mămica m-a bătut peste mâini de atâtea ori cu peria aia care are în loc de peri un fel de ace, până mi-a dat sângele, ca să mă învăț minte să nu mai mint, încât acum mă ia cu ea, sigură c-o să-mi țin gura. Chiar dacă odată m-a închis în magazia de lemne cu șobolani, dar atunci nu aveam decât opt ani și am venit acasă după miezul nopții, de la o prietenă de joacă cu care mă rătăcisem printr-un crâng la marginea orașului. Asta fost mai demult, la Timișoara.

Tăticul mă căutase la toate secțiile de poliție și mămica a vrut să se omoare… Noroc că locuiam la parter. Cred că mămica e foarte șmecheră. Are o plăcere nebună să le sucească mințile bărbaților învățase de la Mimi care îmi spunea și mie mereu “du-i la fântână dar lasă-i să moară de sete”. De asta mă ia mămica în escapadele ei, înconjurată numai de bărbați, ca să o păzesc. Eram foarte mândra. Aveam un rol important, de înger păzitor. P115

E cea mai frumoasă nuntă pe care am văzut-o vreodată, spune mămica, ea a văzut multe, la mine e prima. Eu am văzut o poveste, spun în cap. Oare toate lucrurile cele mai frumoase nu sunt decât în povești? Nu întreb pe mămica, să nu spună că iar am luat-o razna.

Mămica lu Norica chiar e șmecheră, când Norica are 13 ani ajung de la București la Sibiu cu trenul de soldați ai Wermachtului, pentru că nu aveau oricum autorizație să mai treacă în Ardeal care deja nu mai era al României. Soldații salută și cântă cu locotenetul operă. P124

Vin comuniștii și Iuga Eleonora e absolventă de filologie ajunge profesoara de germană. În Sibiu.  Cu vorbele de la Omama și improvizații de teatru și impertinență le câștigă încrederea copiilor de clasa a 7a. Majoritatea au 14 ani. Unii mai mult că au rămas repetenți. 

Eu vreau să fiți puternici nu fiindcă aveți mușchi, ci pentru tăria de a vă transforma în proprii voștri judecători imparțiali. P 141

Nemții sunt abundenți dar încep să plece.

Nora remarcă asemănări de comportament cu fragmente din copilăria ei, spiritul ancestral nemțesc nu a părăsit încă România

Excesul de erudiție la un poet este ca un picior de lemn la un balerin. P162

“Ce vină am, că îmi place mai mult se gândesc decât să fac” P168

Ador scriitorii ultra inteligenți, regula funcționează și la bărbații de care mă îndrăgostesc, sentimentalii mă plictisesc de moarte. P168

Între noi fie vorba nu tot ce e scris într-o carte e interesant. P173

Am 23 de ani și toată libertatea mea e amanetată elevilor, iubirea lor e o carceră! P177

Săraca Nora deja până la acea vârstă pățise și două violuri pe care le relatează cu demnitate și detașare în această carte.

Apoi are prima interacțiune adevărată într-un parc cu un băiat pe care-l place dar este rușinată că proprietăreasa a remarcat că noaptea nu a venit acasă.

Noroc că e prietenă bună cu elevii ei care o însoțesc aproape peste tot, și cu care făcuse un pact ca în ultimul sfert al orei să le povestească filmele și cărțile savurate de ea.

“Ce neam de om oi fi,  că nu mă ofensează nimic, totul mi se pare natural” P219

Actorul Besoiu insista pe la Nora Iuga că ea e de fapt o poetă foarte bună înainte ca ea să fie o poetă foarte bună.

Interesul inexplicabil al elevilor pentru ceea ce nu e, dar s-ar putea să fie mai aruncă și pe mine într-o stare de frică voluptoasă. P232

May Dieter a rămas de două ori repetent. Chiar dacă mereu are o carte mînă. Știu că nu-l interesează cărțile de școală dacă citește altceva. Cărțile de școală îi dau sfaturi, îl învață ce e rău și ce e bine, dar el vrea să se descopere în personajele cărții și trăind pe propria piele experiențele lor, să învețe ce e rău și ce e bine. Ce înseamnă a gândi – să te transpui în fel de fel de personaje, să le trăiești experiența până te regăsești pe tine cel adevărat. Trebuie să înveți să accepți că poți fi frumos și urât în același timp, bun și rău… P234

Nora face septicemie de la o infecție la măsea lăsată netratată, dar o duce proprietarul în sanie pe viscol la camera de urgență, i fac sulfamide și scapă. Proprietarul chiar s-a speriat, ceea ce i se întâmplă foarte rar.

Din toată casa proprietarilor Norei îi plăcea cel mai mult pendula pentru că avea personalitate, nu stătea cât e ziua de lungă, pendula vorbește ne atrage atenția, ne amintește că e timpul să faci cutare și cutare lucru, ne și indică momentul potrivit sau profitabil când să-ți notezi un număr de telefon, unde să te simți invitat, în agendă sau data la care are loc recital de poezie. P245

Nora este la întâlnire cu un student la medicină cunoscut în bibliotecă. Felul în care leagă studentul ăsta firele discuției noastre mi se pare atât de exact, ca o operație matematică și, în același timp, totul e la voia întâmplării, ca ghiveciurile mămichii – atunci pui în oală tot ce găsești în frigider. P265

-Spune-mi endocrinologule, hormonii mor odată cu ieșirea la pensie a ovarelor, nu există perspectiva ca hormonii să se cuibărească în creier și să puiască acolo disperat amoruri în care gândul oniric își înghite gândul dorit și îl păstrează într-un permanent extaz erotic, în vecii vecilor amin?

Am aproape inventat o teorie captivantă mi-e greu să cred că putem inventa ceva ce n-am trăit cu simțurile în gând. P266

Pesemne e 2018 și nora scrie despre ea așa: 

“Mă uit în agendă. Ce zi azi? Nu rețin nici un nume, nici o adresă, nici un număr de telefon… Probabil că m-am mutat în rai”. P318-319

Eu m-am călit ca un spartan mititel, în ciuda legionarilor sau hitlerismului, ceea ce mi-a priit să fac față eroic unui comunism de vreo 50 de ani, dar am trecut cu bine înot canalul mânecii și după opt ani de interdicție de publicare și pe eliminarea cărților mele din toate librăriile și bibliotecile, iată proaspătă ca juna Rodica am debutat din nou la fragedă vârstă de 48 de ani. P329

S-a luminat de ziua e ora lucidă ca tăișul cel mai ascuțit acum în simt vârsta când mă trezesc din somn sunt octogenară când vine seara sunt iar sexagenară. P330

Am ajuns la începutul vieții, sunt o amiba mă înmulțesc prin diviziune exact când nu știu simt cum gâfâie unu în ceafa mea de asta nu vreau sa dorm că mi-e frică că și gândul rămâne prins în tiparul lui la vârsta mea creierul uită tot mai mult își golește cămările vechiturile devin folositoare dar văd că al meu repetă identic rânduri întregi de cuvinte cu numele medicamentelor că mergi la farmacie abia acum descopăr că pierderea și acumularea sunt de fapt axul aceluiași proces. P332

Nu aș fi făcut pentru nimic în lume un al doilea copil. Nu există durere mai greu de suportat decât aceea când te sfîrși ca să iasă din tine o halcă de carne care cântărește mai bine de 4 kg și întreaga caznă  se întinde pe o durată de 34 de ore în care auzi pe oamenii ăia în alb șușotind la patul tău. P338

Mai greu suport în frica de moarte decât moartea propriu-zisă. Am avut revelația asta la cutremurul din 77. P339

Euthyroxul înaintea cafelei, Noliprelul l-ai luat, acum ia-ți Aspenterul după iaurtul cu tărâțe. Artrostop Rapid și Ginkobilul după masa de prânz, Hepatoprotectul și Omeranul înainte de cină, Artrostop Rapid și Arthrelix după cină și seara, la culcare Librium, asta da memorie!!! P 343

Cum să fii prieten cu cineva acum 60 de ani mai bătrân? Anomalia asta mi-l face suspect. Uneori e mai revigorant decât 10 tuburi de poli vitamine și, alte ori… Mă întreb cum ar putea un creier frumos să devină mai indispensabil pentru un bărbat decât curbele netede și alunecoase ale unor coapse fierbinți. P361

Și câți ani aveți doamnă? Peste un an sau 90.

Oasele picioarele lor sunt perfecte, n-am mai întâlnit așa ceva la vârsta dumitale. P363

Trebuie să-ți păstrez ritmul, ritmul de toate zilele. Să nu lași timpul să-ți ordone: oprește-te! Dacă e să se întâmple o să se întâmple. Ce-o fi o fi! Puștiul ăla are vârsta nepotului meu. N-a împlinit încă 30. O să găsească ce scriu aici. Chiar, pentru cine scriu? Poate îi scriu lui. E ultimul bărbat la care mă gândesc câteodată, când n-am altceva mai bun de făcut. Asta e perversitatea mea. Nu mă gândesc decât la bărbați cu care nu mă culc. P364

Tu râzi la toate prostiile mele și asta mă face să îmi uit vârsta. Îți dai seama că mă ții în viață? P366

Să îmi arunc ochii pe ecranul televizorului. Citesc: tuse seacă sau productivă, comentatoarea anunță: au murit 65 de oameni de gripă – toți nevaccinați! Până acum anunțau numărul animalelor moarte din cauza pestei porcine… Pe tot globul păduri în flăcări, pandemiei, glaciațiuni, oamenii poartă botniță, câinii nu… Ne apărăm de coronavirus, o fi crescut nepermis de mult speranța de viață la naștere? P368

Toți tineretul român care aspiră să devină poeți se înghesuie când apare ea în public, ca bătrânii la moaște, ca să apuce trei sarmale… P371

Sunt mulți care mai cred că numele cheamă. Eu mă număr printre ei. P372

Stau cu pieptul lipit de garduri de sârmă prin care, culmea, nu trece curentul electric, ca la Stuttgart, mă uit fix la ei, concentrarea mea e maximă și încep să-i chem, unul câte unul ca și cum aș chema bărbați. Le spun vorbe care îmi închipui că le-ar plăcea, exagerez firește, laud mușchi, grupare, pieptul, organul negru și gros care se bălăbănește ca un baston de cauciuc – spun cuvinte nerușinate ca în amorurile încete, cum ai pune lemne pe foc să întețește vâlvătaia. P383

Cred că am fost o excelentă dresoare de cai. P384

Femei cu voaleta prinsă la spate în cocul negru, cu mitene din piele albă, lungi până mai sus de cot, cu etole de nutrie sau de hermină încremeneau cu binoclurile de sidef la ochi. Un bărbat ridica pistolul și se auzea împușcătura. Caii rupeau benzile. P385

În Sibiu există și acum cartierul Hipodrom. Este cel mai mare. Și Nora Iuga consideră că la punctualitate îl bate și pe Johannis. Și a trecut prin trei dictaturi și posibil să fi trecut prin toate. Și aproape un sfert din cartea Hipodrom este scrisă sub formă de dicteu. “În 1936 în plin Fünfjahresplan, alimentele se dădeau pe cartelă … și vânzătoarea îmi vâra de fiecare dată în gură o felie de salam sau o fondantă exact la fel proceda și cu câinii de-abia acum după 70 de ani realizez că asta se cheamă civilizație și nu sunt ironică așadar îi adoram pe fasciștii ăia”. “M-a întâmpinat a doua dictatură, care începea să intre în scenă cu toate mijloacele ei de seducție o nuntă cu carul cu boi în pădure ginerele era frumos ar fi putut să îl cheme Călin dar îl chema Corneliu și mai frumoși erau Moța și alți martiri”. “A treia dictatură a început în luna mai pe o ploaie groasă continuă peste convoiul fără sfârșit de căruțe tunuri cai jigăriți … citeam Tolstoi Cehov Gogol Leonid Andreev Dostoievski … l-am iubit pe Dej când ne-am rupt de ruși l-am iubit pe Ceausescu când România a fost singura țară care nu invadat Cehoslovacia”.

Nora e terminată de agitația actuală a străzii și consideră ca între 1941 și 1999 am parcurs “jumătate de veac de involuție progresivă” P392

“Devorarea e și ea o formă de conviețuire, nu există pasiune mai nesățioasă decât cea dintre consumator și consumat” – parte dintr-un dicteu de la pagina 395

Sciziunea personalității se poate traduce și prin întreruperea violentă a continuității. P405

Nora a avut și 60 de ani de dependență statornică de fumat.

Deși și-a petrecut primii 6 ani de viață printr-o Europă cosmopolită, pentru ca a făcut facultatea în București, sibienii nu o scoteau din “valahă și aia cu bundă”

“Excesul de visceralitate şi pornografie care a invadat piața de poezie românească de vreo 20 de ani buni încoace ne-a făcut un deserviciu imens în receptarea poeziei românești actuale”. P411

Mă bucur de notorietate toți vor să vorbească și să se pozeze cu mine. Sala e plină, dar nu se află aproape niciodată vreun confrate. Ei nu te apreciază fiindcă te consideră foarte afectată, te dai mare cu atâtea limbi străine, folosești livrlescul până ni se apleacă, ești infatuată. P414

Nu nu-i dementa senilă du-te la Medlife fă-ți o tomografie la creier. P417

Nu sunt o doamnă, sunt un produs kitsch totdeauna am recunoscut asta. Îmi place să-mi arăt erudiția! Culmea, nici nu mi-e rușine să recunosc. Am o singură scuză. Sunt naturală și asta mi se pare o calitate mult mai mare. P418

Sar de la una la alta, gândurile din ce trec anii devin prea multe și ca să încapă în cutia prea strâmtă a creierului, se încalecă… Nu știu ce oi fi având eu cu caii. Ori de câte ori vreau să-i confer unui om o calitate, îl compar cu un cal. P423-424

Viața e făcută să o iei mereu și mereu de la capăt, ăsta e secretul fericirii. P433

Cine nu se iubește pe sine nu poate iubi nici pe alții. Eu port iubirea în toate buzunarele mele, și bancnotele mai valoroase, și mărunțișul… Și nu mi-e rușine să afirm că de când mă știu tot ce-am făcut în viață mi-a reușit, fiindcă m-am iubit în primul rând pe mine. P435