Carte citită pe 20 iulie 2024

“România nu te voi trăda oriunde mă voi afla!”

Dan Andronic l-a cunoscut pe Mohammad în anii 90, când Murad era în business și Andronic în presă. Un om afaceri libanez, al cărui cel mai important om din viață era tatăl. Tată care i-a dat sfatul: “prin calm poți obține un rezultat mai bun decât prin purtarea dură, greșită, față de oameni”. Tatăl credea ca cel mai mare dușman era sărăcia și avea o prăvălie dar în urma conflictelor dintre israelieni și palestinieni a decis să se mute în Beirut, cu tot cu neamul. Adică mama și cei 9 copii. (Copii pe care i-a crescut lejer, pentru ca atunci când erau de 5-6 ani nu mai erau considerați copii – deja făceau treburi prin casă și aveau grijă de cei mai mici -“nimeni nu scăpa, nu puteai dormi cât și cum voiai”).

În mod normal israelienii nu aveau treabă cu libanezii, dar veneau prin satul lor la vânătoare de palestinieni ascunși și era atmosferă tensionată. 

Se întâmpla în 1967, avea tatăl acolo un frate și i-a ajutat un pic cu un apartament gol și în 1968 tatăl avea deja un magazin de pantofi.

Fratele, mare afacerist și intermediar între creștini și musulmani, văzut bine de ambele tabere.

În 1971 tatăl lui Murad deja construia și el un bloc cu 2 etaje.

Apoi s-a apucat și de confecții. La 10 ani Murad lucra și el la mașina de cusut pentru tăticul, și era cel mai rapid dintre lucrători(așa zice el).

Până la 16 ani a muncit la mașină, nu avea el timp de joacă. 

Beirutul era în perioada lui de glorie și ei locuiau în zonă bună, creștină.

În 1975 au trebui să se mute, ca a început războiul civil și se trăgea împotriva creștinilor.

S-au mutat în sudul Libanului. Și ce confecționau și vindeau.

Tăticul a fost modelul lui Murad, cu spiritul de comersant.

În sudul Libanului Mohammad își închiria bicicleta altor copii și i-a venit ideea să ia mai multe dar tatăl nu a ea de acord, mai ales ca un copil era să-i fure bicicleta. Dar i-o dăduse înapoi după multă bătaie cu cureaua. Murad tot închiria, strângea bani și voia să-și ia și bicicleta doi. 

Dar în 1976 au trebuit să se mute iar, nu prea au fost condiții, a muncit mult, dar a învățat să joace poker pe bomboane. 

În 1978 se mută înapoi în Beirut. Mohammad e adolescent și vrea să facă altceva în viață. Era bun la matematică și le dădea meditații și colegilor, nu le lua însă bani, ca îi făcea plăcere. Și zice și ca a aplicat principii din matematică în business.

Scria și poezii, cu care încerca să cucerească inima fetelor.

Fratele mai mare a plecat la medicină în România și Mohammad a început o mică afacere – făcuse înțelegere cu tatăl ca să îi dea capetele de stofă. Din ele făcea șorturi pentru copii, pe care le vindea în târg. Așa a strâns bani, din care și a luat prima mașină. 

Tot atunci a început să citească și despre socialism și comunism și îl avea ca idol pe Che Guevara. Așa a organizat și prima grevă la atelierul tatălui, ca să le fie mărite salariile lui și celorlalți muncitori. 

Tatăl evident s-a supărat, iar el a fugit de acasă. 

Familia îl convinge pe tată să îl primească înapoi dar iar face o prostie – tot fură benzină din mașina tatălui, ca el nu avea bani. Până tatăl îl prinde și iese cu scandal. După care, la 18 ani se îndrăgostește și vrea să ia fata de nevastă.

Familia nu e de acord (fata era dintr-o familie mai săracă ca a lor) și îl trimite la fratele din România. În martie 1982 ajunge pe Otopeni.

Ajunge treptat la a-și prețui timpul, la a știi de ce își vinde oră mai scump sau mai ieftin ca alții. 

“În afaceri trebuie instinct, creier și sânge rece, ceea ce nu se învață la școală”. “Eu vând cât produc pe oră la un milion de oameni”. P39

“În afaceri nu-mi place ca lucrurile să fie perfecte, să fie legate doar de un sistem. Vreau să fie făcute de oameni ca o reacție spontană, nu ținând cont de o procedură. Un produs care se bazează doar pe o procedură nu mai are valoare morală și sentimentală.” Mohammad nu crede ca face multinațională, e artist cu afacere de familie, ținta lui a fost succesul, nu profitul. P42

“Afacerea de familie este o afacere sentimentală care are o anumită valoare, e mult mai interesantă decât afacerea dezvoltată strict din interese financiare. Este o afacere mult mai stabilă. Vezi nr 2 mondial, Schindler, care încă funcționează ca afacere de familie”. P46

Mohammad e și gurmand, crede ca sarmaua de crap este cea mai bună mâncare românească. Și mai crede și ca dacă pui 30% unt pe orice mâncare – o face mai bună (vai doamne colecistul meu!!).

Își amintește ca era sărăcuț în studenție, dar s-a descurcat cu spiritul lui de întreprinzător, mai o intermediere, mai un shop – ca era student străin și avea acces la valută. Învățase română în 6 luni, uitându-se la filme și făcea bișniță ca să își plătească studiile – trebuia sa plătească 3600 de dolari pe an. Vindea blugi și truse cosmetice aduse din Liban, pe care le baga printr o șmecherie de la bagaje pierdute, fără să mai plătească vama.

Mai făcea bani și la medicină, era bun pe chirurgie, mai ajuta colegii contra cost să treacă examenele. A și scăpat un copil dând șpagă ca să ia ser fiziologic. Că în comunism nu era doar penurie de zahăr și ulei, dar și de ser fiziologic.

Murad zice că i-a plăcut chirurgia, pentru că dă cel mai rapid rezultate. Plus că “e un domeniu de elită și mie mi-a plăcut să fac parte din cei aflați în vârful piramidei profesionale”. P59

Zice că talentul lui de croitor s-a văzut și în chirurgie.

Revoluția îl prinde bine, în cămin. Avea relații bune cu milițienii, care îl anunțau când veneau controalele de la economic, să își pună bine ceasurile electronice la congelator, să nu le găsească..

S-a dus și el pe la universitate, s-a uitat la tancuri și a păstrat 20 de ani fluturașul cu “trădătorii de țară vor să destabilizeze România, fac apel la români”. Cică a văzut și fuga lui Ceausescu și primul om care a intrat în televiziunea română a fost chiar el. Dar a apărut psihoza cu teroriștii arabi și a trebuit să stea în cămin. Noroc ca îi făceau fetele românce aprovizionarea. P71

Pe 31 decembrie 1989 da anunț în România liberă pentru a cumpăra apartamente. Ia 5 în zona 1 mai.

A terminat facultatea în 1989 și a lucrat doi ani ca medic chirurg la spitalul Colentina. În 1991 a decis ca nu vrea să mai facă buzunarele pline cu bani de la oameni amărâți. Pornește prima afacere, cu produse aduse din Liban. Cumpără și un teren de 15000 metri pătrați pe Herăstrău cu 7 dolari pe mp. Îl ia pe numele prietenei lui, ca el era cetățean străin și nu avea dreptul să cumpere. I-l vinde lui Tiriac după ce negociază zdravăn, ca Tiriac avea și el acte pe teren, de la guvern, să facă azile pentru orfani. 

În 1992, chiar de ziua lui deschide primul Spring Time. 

În 1997 se enervează că recepționera de la perla Mamaia nu vrea să îi dea cameră așa ca se decide să cumpere hotelul, cu toate ca fratele lui zice ca îl face de râs. 

Se potolește dar cineva îl anunță ca hotelul e scos la licitație. Simte ca e momentul vieții lui – să treacă de la restaurante la hoteluri. Dar are probleme ca nu e agreat de SIE, fiind cetățean străin. Dar se descurcă el cu omenie, pile și relații și șpăgi. 

Dar îi pleacă şi personalul de la perla. Noroc ca are oameni de la Spring Time și rude și trece cu bine peste moment.,

În 1999 începe să investească în hotel, de zice el ca era cel mai bine văzut și a ridicat stațiunea, pentru ca și ceilalți au început să investească. 

Se ceartă cu Radu mazăre ca nu vrea să îi dea șpaga cerută. Însă se are bine cu alexandru mazăre, fratele lui. 

În 2003 face un bloc de apartamente pe plajă, coral beach – 56 de apartamente. Și cumpără și un teren mai mare în nordul mamaiei. Pentru ca zona aceea nu ținea de Constanța și de mazăre ci de năvodari. Coral Beach este primul complex rezidențial de vacanță de pe litoral și “acum stau în acele blocuri persoane importante, nu vreau să spun cine sunt. Țin de PSD. În 2004 mai face un bloc și pentru PNL, ca s-a schimbat puterea politică. 

În 2010 inaugurează Phoenicia resort în București. 

În 2013 face phoenicia resort lângă coral beach. 

În 2016 cumpără complexul belvedere amfiteatru panoramic. Îl renovează în 2020.

La inaugurare invită ingineri pensionari care lucraseră la proiect în 1971. Să taie panglica. Dar și pe ministrul Orban în vizită de lucru.

Primăria Mangalia face presiuni pe ei. Chiar dacă susținuse primarul în ultimele două mandate. 

În 2020 candidează la primăria Mangalia ca dr Mohammad Murad. Nu îi iese 

În 2021 se bagă la ecologiști, dar nu își găsește locul. 

Încearcă și pe la ALDE, dar e afiliat cu PNL.

Îi mai rămâne AUR. Cică acolo Simion îl respectă, cu toată afilierea lui filo-rusă. 

În 2024 candidează la primăria Mangalia din partea AUR. 

Pentru Mohammad contează mai mult loialitatea decât competența – “un angajat, chiar dacă nu este bun, dar este de încredere, este un om valoros, poate rămâne lângă mine toată viața, va căpăta experiență și își va găsi locul în familie”. P73 (nu aduce directori de multinațională, deoarece consideră ca el nu poate concura cu multinaționalele)

“nu vin ca să iau ci ca să dau, cum spunea IC Brătianu, averea afaceriștilor trebuie să fie cheltuită în politică și pentru oameni”. P93.