Carte citită între 9 iunie – 9 august, ca e grea și teoretică, mi-a luat mult și am scris mult 

Chat Gpt spune așa:

The End of Love: A Sociology of Negative Relations” de Eva Illouz explorează modul în care relațiile romantice moderne sunt influențate de schimbările sociale, economice și culturale. Illouz argumentează că, în contextul actual, iubirea și intimitatea sunt adesea fragmentate și instabile, afectate de individualism, tehnologie și consumerism. Ea examinează cum aceste forțe contribuie la formarea unor relații superficiale și nesigure, adesea caracterizate prin anxietate și frică de angajament. Cartea oferă o analiză profundă a dinamicilor puterii și emoțiilor în relațiile romantice contemporane, sugerând că declinul iubirii tradiționale este legat de transformările structurale ale societății moderne.

Eu, în timp ce citesc cartea, spun așa:

Cartea are 6 capitole și o concluzie.

În cultura vestică iubirea romantică este reprezentată ca un miracol ce apare în viețile oamenilor, ca un moment mistic. Cultura cea de toate zilele nu are însă integrate şi modalitățile de a gestiona impasurile și disparițiile iubirii în cuplu. Doar posibilitățile feerice.

Dacă Honoré de Balzac voia să fie un istoric al inimii umane, atunci sociologa francezo-israelită Eva ar putea fi numită un istoric al inimi umane frânte. Ea arată cum contemporana noastră cultură e plină de practici de neiubire, legăturile intime se formează și se dizolvă repede în cursa pentru îmbunătățirea personală, înțeleasă ca o anatomie radicală și un exercițiu a liberului arbitru. Cartea Evei este o examinare sociologică a dezorganizării vieții emoționale sub influența capitalismului, culturii de consum și a paradoxurilor Libertății. 

Două decenii a stat până să nască această cercetare a neiubirii. 

1 Neiubirea. Introducere în sociologia relațiilor alegerilor negative. 

Multe relații se evaporă sau dizolvă, chiar înainte să înceapă, într-o cultură ce glorifică perfecțiunea iubirii. Noi trăim prin povești și drame și neiubirea nu este un scenariu cu o structură clară. Dacă pe vremea lui Durkheim spargerea relațiilor sociale și a solidarității însemna anomie, în prezent acestea sunt o bază pentru rețele sociale reale sau virtuale pentru tehnologie și pentru o formidabilă mașinărie economică ce dă sfaturi și ajută.

Psihologii au fost încredințați cu sarcina de a repara, de a forma și de a ghida viața noastră sexuală sau romantică. Ei se concentrează pe individ și nu pe cuplu.

De ce am dificultăți în a menține relații intime pline de iubire? Este această relație bună sau rea pentru mine? Trebuie să stau în această căsnicie?

Prin astfel de întrebări psihologii încearcă să rezolve incertitudinea legată de viața emoțională și dificultatea individului de a-și interpreta propriile sentimente și pe ale celorlalți.

Sociologii insistă că experiențele psihologice nu fac decât să redea dramele vieții colective. Autonomia reală a planului existențial, libertatea și plăcerea în toate formele nu sunt neapărat o formă interioară de libertate.

Indivizii cred că își experimentează individualitatea, emoționalitatea și interioritatea ca locuri ale auto îmbunătățirii, dar de fapt nu fac decât să perpetueze diversele premise economice și subiectivitatea capitalistă. De aceea o critică sociologică a sexualității și a emoțiilor poate fi și o critică a însăși capitalismului.

O critică, din punctul meu de vedere, nu înseamnă și o gândire negativă în termeni de bine sau rău, ci abordarea unei probleme din mai multe puncte de vedere, adesea aflate în conflict.

De exemplu iubirea ca libertate pune în pericol formarea de legături semnificative și durabile.

Mai ales dacă nu este detașată de o cosmologie religioasă. Iubirea ca experiență independentă de instituțiile sociale revoluționează practicile matrimoniale și rolul căsniciei.

Totodată ordinea culturală și emoțională ce nu mai reglează dorințele cuiva, ci din contră le reprezintă ca fiind emanate din dorință nemijlocită, liber arbitru, duce la o autonomie emoțională, ce ajunge să plaseze, așa cum spunea și sociologul Anthony Giddens, intimitatea ca fiind principala formă de libertate. 

Și fiecare cu intimitatea lui.

Religia, tradiția și căsătoria nu mai sunt un cadru pentru supraviețuirea economică, ci doar alegeri personale ce pot fi oricând atașate sau detașate. Ceea ce duce la insecuritate ontologică și o permanentă anxietate. De aceea realizarea sinelui se poate face doar prin iubire și relații intime.

Dar perspectiva aceasta nu este la îndemâna majorității pentru că intimitatea nu este un proces în care subiecții să fie prea conștienți. Nu există un contract cu clauze legate de ce se întâmplă, de avantaje de dezavantaje, sau de eventuale surprize ce pot apărea. 

Relațiile moderne sunt fără contract. Nimeni nu vrea contract în intimitate, de aceea se presupune că oamenii se pricopsesc cu anxietate.

Instituționalizarea libertății sexuale prin cultura de consum și tehnologie a dus la o incertitudine structurală ce apasă relațiile sexuale și romantice.

Studiul nu încearcă să apere sau să critice libertatea sexuală ci doar să explice printr-o explorare empirică ce impact are libertatea emoțională și sexuală în relațiile sociale.

Unde se termină libertatea și unde începe haosul amoral, care e linia între anomie și libertate? 

Piața consumatorilor induce narcisism și hedonism utilitarist, având ca valoare bazală libertatea individuală, într-o cultură intens sexualizată. P11

Autoarea susține că iubirea, în toate formele ei, rămâne cea mai semnificativă modalitate de a forma relații sociale.

Foucault vede libertatea ca pe o iluzie liberală susținută de un puternic sistem de disciplină și control.

Sociologii culturii conceptualizeză libertatea ca un cadru cultural ce organizează reprezentările și definirile sinelui în individul modern, dar și relațiile acestuia cu ceilalți.

Karl Marx arăta că libertatea conține în ea riscul de a lăsa inegalitățile să prospere nestânjenite. 

Etica legislativă a libertății are un vid în ceeea ce privește libertatea negativă -absența oricărei interferențe cu sfera de acțiune a unei persoane. 

Vidul a fost colonizat de valorile pieței capitaliste, ale culturii de consum și ale tehnologiei, care au devenit cele mai puternice arene culturale și instituționale ale societăților moderne.

Limbajul capitalist al intereselor, utilitarismului, satisfacției instante, acțiunii centrate pe ego, acumulării, varietății și diversității experiențelor a permeat legăturile romantice și sexuale.

Se poate spune că libertatea sexuală a devenit o filozofie neoliberală a sferei private.

Eva zice ca femeile heterosexuale se simt cultural responsabile pentru succesul emoțional și managementul relațiilor. Și cartea în cauză este o etnografie a heterosexualității contemporane. Pentru că homosexualii nu au la bază diferențe de gen, ce implicit dau și diferențe de rol și putere.

Sexualitatea contemporană nu este hrănită de energia brută păgână, eliberată de culturile populare amorale, așa cum se crede, ci este doar locul tehnologiilor psihologice, al tehnologiei și pieței de consum. Acestea au la bază alegerea.

Alegerea exprimată pozitiv – dorința, vrere.

Alegerea exprimată negativ – când sinele este definit de evitarea repetată sau respingere a relațiilor, este prea confuz sau ambivalent să dorească, pentru că vrea să acumuleze atâtea experiențe încât dorința își pierde relevanța cognitivă și emoțională. P15

Alegerea leagă liberatatea de domeniul economic și de domeniul emoțional. 

Apare o economie a dorinței.

Interacțiunile sexuale sunt organizate ca o piață, unde există alegere și incertitudine. 

Incertitudinile s-au transferat și în instituția căsătoriei.

O alegere sănătoasă și stabilă este între două opțiuni clare. Are la bază o combinație între opțiuni clare și preferințe personale. 

Sociologia arată cum oamenii sunt mai degrabă sclavii complianței normative și nu ai alegerii. P15 

Economia vrea să arate cum totul este despre alegeri, sociologia arată ca oamenii nu au ce alegeri să facă, nu au de unde și ce să aleagă de fapt.

Dorința este doar structura culturală principală a dorinței consumatorului. 

Doar că sinele emoțional matur poate face doar alegeri emoțional mature care sunt autentice, pentru că nu sunt compulsive sau addictive.

Și mai există și alegerea negativă prin evitare și retragere.

Sinele se poate afirma și prin ignorarea și negarea celorlalți.

În secolul 20 au apărut noi forme de relații: căsătoria din dragoste, prietenia dezinteresată, relația plină de compasiune față de un străin, solidaritatea națională. Prietenia, dragostea romantică, căsătoria sau divorțul nu aveau norme sociale, conțineau emoții clare și nume pentru acestea.

În modernitatea târzie iubirea, prietenia, sexualitatea au vrut să se elibereze de strictrțile sociale și morale într-o experiență interconectată.

În modernitatea timpurie oamenii s-au luptat ca sexualitatea lor să nu mai fie stânjenită de constrângeri sociale sau comunitare, în modernitatea târzie totul e efemer și oamenii se luptă cu a a-și găsi un sens și / sau un loc în care să aparțină.

O lume în care sunt evitate angajamentele, contractele, totul e flexibil, dar nu există o zonă de siguranță. Și în companii, în locurile de muncă, și în relații. 

Probabil și pentru ca în curând populația planetei va ajunge la 9 miliarde. 

Relațiile se termină, se veștejesc, se diminuează, se evaporă, nu din exploatare, sau alineare. Ci din dorința de a fi liber și autonom – maximizarea plăcerii, sănătății, productivității. 

Cartea are la bază interviuri de profunzime cu 92 de oameni cu vârste între 19-72 ani din Franța, Germania, Anglia, America și Israel. 

2 Curtoazia pre-modernă, certitudinea socială și apariția relațiilor negative.

În modernitatea timpurie partenera vedea un partener același virtuți pe care le vedea și comunitatea, există o suprapunere între judecata privată și cea colectivă. Existau scenarii sociale despre ceea ce înseamnă un om bun, norme de mariaj și sentimentele în mariaj. Ba chiar sentimentele și normele făceau un matrix cultural singular, oamenii ajungeau să simtă ce trebuiau să se simtă, pentru cine trebuiau să se simtă. Pasiunea individuală și datoria socială fac de cele mai multe ori front comun. P27

Ținerea promisiunilor și instituția căsătoriei erau ordini normative ce penetrau dorința și iubirea, și le organizau din interior. P28

În secolul 19 Durkheim și anomia au dat și peste tiparul omului necăsătorit: aspiră la totul și nu este satisfăcut cu nimic, dorința lui pentru infinit îl face incapabil să se regleze. Are constant noi speranțe și constant îi sunt dezamăgite. Incertitudinea viitorului și necunoscutele sale îl condamnă pe acest om la o schimbare constantă. Rezultatul este o stare de tulburare, agitație și deconectare, lucruri ce cresc inevitabil probabilitatea de suicid. P29

Durkheim îl vede pe acest om nesatisfăcut emoțional ca fiind anomic, deoarece nu are capacitatea de a-și lega obiectul voinței de un scop definit.

Anomia este și o condiție de neliniște, de hiperactivitate, de permanentă căutarea a ceva.

Dorința anomică: 

1. Nu are scop plutește liber, circulă liber și este nomadă
2. Nu are structură normativă internă
3. Viitorul este nesigur și nu poate oferi ghidare pentru prezent.
4. Nu poate lua decizii pentru că nu se poate fixa pe o persoană sau pe instituție.
5. Incertitudine, acumulare, mișcare, inabilitate, origine în subiectivitate. 

Paradoxul dorinței eliberate e că ea nu mai este liberă. Dorința eliberată de constrângerile normative și de structurile ritualice obstrucționează alegerile emoționale.

În Grecia Antică sexualitatea era asociată cu masculinitatea și puterea și putea fi onorabilă sau dezonorabilă. 

Creștinismul a transformat sexualitatea în heterosexualitate și o legătură relațională. Ce exprima și regla interiorul subiectului, conectând -ul la conduita spirituală a sufletului. Sfântul Augustin sublinia că poftele nu fac decât să-i amintească omului de cât de finit este, sunt o urmă a păcatului original. Astfel sexul era transferat tentațiilor și păcatelor comise cu inima. Idealul creștine era asceza, dar biserica a găsit căsătoria ca un compromis ce combina asceza cu nevoile umane. Sexul legitim putea avea loc doar între oameni căsătoriți, altfel era ilegitim, adulter, ilicit. Transgresarea normelor sexuale era comună, dar era văzută ca o amenințare pentru întreaga comunitate. Sexualitatea exprimată corect era sacralitate și rai, incorect era păcat și iad.

Secolul 18 a adus cu sine secularismul și permisivitatea sexuală, ideile iluministe puneau omul în centru. Prin urmare relaxau și normativitatea sexuală. Immanuel Kant explica filozofic sexul ca fiind opus moralității, pentru că iubirea sexuală face persoana un obiect al dorinței, ce implică o degradare a naturii umane. Noutatea adusă de el, era că muta sexualitatea din tărâmul teologiei în tărâmul moralității umane.

Cam tot atunci s-a generalizat și curtoazia, ca o formă de interacțiune socială, organizată în jurul restricțiilor sexuale impuse de familie și cler. În perioada medievală curtoazia reprezenta comportamentul ritualizat al unui cavaler, ce era vasal unui stăpân, comportament destinat de cele mai multe ori chiar soției stăpânului. Amesteca valori precum curajul și vitejia cu motive religioase precum fervoarea și devoțiunea. Comportamentul de curtoazie a început pe la curteni, odată cu dezvoltarea curților în Europa, apoi a luat înțelesul general de angajare într-o interacțiune ritualică cu o femeie, o interacțiune ce are o intenție sexuală și/sau romantică.

Din curtoazie derivă și galanteria, o formă estetică a interacțiunilor heterosexuale, ce implica coduri reguli și etichete. În țările protestante curtoazia nu însemna galanterie ce era explicit legată de căsătorie. 

Curtoazia s-a răspândit odată cu apariția individualismului și a clasei de mijloc și aristocraților. De cele mai multe ori curtoazia putea fi performantă după ce cuplul obținuse aprobarea de la părinții fetei și ajuta cuplul să își exploreze public sentimentele. Curtoazia era un cadru social pentru circularea organizată și ritualizată a sentimentelor, conform unor coduri de exprimare, reciprocitate și schimb. P34

Aducea cu sine o certitudine emoțională pornind de la faptul de a creea un cadru de descifrare a sentimentelor personale și a sentimentelor celuilalt, având o serie de consecințe predictibile – cuplul se căsătorea sau nu, după ce a stat o vreme în curtoazie.

Certitudinea este o trăsătură centrală a relațiilor sociale, ea reduce complexitatea și incertitudinea. Iubirea alături de adevăr, bani, sau putere este un mediu de comunicare, care ajută la crearea așteptărilor, luarea de decizii, conectarea motivării cu acțiunii, crearea de certitudine și predictibilitate în relații. 

Capacitatea de a respecta normele sociale era crucială pentru simțul sinelui în relațiile romantice.

Conformarea la anumite coduri de comportament, care sunt bazate atât în clasă și moralitate, însemna că respectivul merita să iubească și să fie iubit înapoi. Iubirea era cu totul îmbibată în normativitate.

Existau căi legitime de a organiza sentimentele, sentimentele erau ancorate normelor . P37

Sentimentele sunt o forță, dar sunt viciate de faptul că sunt volatile, Așa că în trecut se făceau cadouri în procesul de curtare, pentru că legau intențiile și sentimentele de un comportament specific și arătau angajament.

Regulile și procedurile sociale aduc oamenii împreună mai degrabă decât emoțiile subiective.

Certitudinea emoțională este conectată de capacitatea de a transla emoțiile în secvențe, narative, scopuri, semne obiective care exprimă și induc performativ emoțiile.

Plus că înainte comunitățile erau mici și partenerii se cam știau de mulți ani.

Ritualurile, ca și normele, definesc identitatea, granițele, și obiectul emoțiilor.

Dacă nu există o structură socială care să producă certitudine, iubirea în sine nu poate să producă certitudine, așa cum cred mulți contemporani.

Libertatea sexuală e libertatea consumatorului și implică practici economice, medicale, tehnologice și simbolice. A evoluat treptat către ce este azi. La mijlocul secolului 19 a început să se considere ca sexualitatea e o chestiune privată ce nu se supune scrutinului și pedepsei publice. A apărut și dreptul de a fi lăsat singur.

Corpurile oamenilor au fost scoase din păcat și percepute ca locuri ale plăcerilor și satisfacțiilor.

Odată cu urbanizarea și apariția sferei timpului liber sexualitatea a devenit mai degrabă recreațională decât reproductivă.

Începând cu secolul 20 industriile vizuale au exploatat imaginile frumoaselor corpuri sexuale. Au apărut industrii noi: terapii și farmacologii sexuale, jucării sexuale, reclamele și filmele ce prescriu comportamente sexuale, atitudini, comportamente și interacțiuni; pornografia.

Familiile tradiționale și comunitățile își pierdeau autoritatea și vidul social în creștere era umplut de ofertele pieței. A început etapa post-Fordistă – comercializarea vieții sociale. Libertatea sexuală a fost intercalată cu obiectele de consum, care o induc și rapandaesc. “Eliberarea devine un stil de consum”. P50

Apare noțiunea de “sexy”, care este universală spre deosebire de frumusețe. Oricine poate fi sexy, dar nu oricine poate fi frumos. Sexualitatea a devenit o platformă solidă de a consuma – viagra, pornografie, terapie, cărți și reviste. Oamenii își ating sinele dorit consumând obiectele dorite. P51

Cultura de consum a devenit forța inconștientă ce structurează sexualitatea.

Înțelegerea revoluționară a sexualității a avut scopul de a elibera femeile de tirania biologiei, de a sfârși familia nucleară și a-i reîntoarce pe oameni la sexualitatea polimorfă, permițându-le femeilor și copiilor să facă ce doresc din punct de vedere sexual. Activistele feministe vedeau familia heterosexuală ce avea bărbatul în control și femeia în bucătărie și la scutece – ca o sursă de opresiune și falsă conștiință în femei. Feministele activiste cereau libertatea sexuală, drepturi pentru lesbiene, controlul reproducerii, avort la cerere și eliberarea de frica sexuală. În secolul 20 nu doar ele au cerut libertatea sexuală ci și sexologii, psihanaliștii, industriile de modă, mass-media, actorii, artiștii. P52

Sociologul și sexologul german Kurt Starke explică cum sexualitatea liberă a reformulat concepțiile despre sine și relațiile sociale. 

Începând cu anii 70 sexul premarital a devenit o componentă obișnuită a bărbaților femeilor și adolescenților.

Consumerismul și-a însușit imaginea feministă de femeie emancipată puternică și pozitivă, confortabilă cu corpul și sexualitatea, dar mediată de bunuri de consum. Mass-media a reciclat versiuni distorsionate de feminism, în care egalitatea sexuală și libertatea erau echivalente cu a cumpăra; puterea era egală cu sexualitatea explicită. 

Corpurile femeilor au ieșit de sub disciplina și controlul masculin și au devenit un loc al experienței și exprimării prin libertatea de consum. P54

Serialul “sex on the city” arată cum femeile își exprimă deopotrivă libertatea sexuală și de consum, interacțiunile sexuale fiind structurate ca o piață, într-o arenă socială guvernată de competiție, în care valoarea este stabilită de cerere și ofertă.

Libertatea negativă – faci ce vrei atâta vreme cat nu îi rănești pe ceilalți – a creat un spațiu gol pe care l-au colonizat marketingul şi consumerismul. Dorința a devenit omniprezentă.

Dispare legătura sexului cu religia, oamenii se deconectează de la corpuri și persoane. Se caută auto-afirmare, autenticitate și plăcere. Toate oferite de societatea de consum. P56

Sexualitatea a devenit și o nouă formă de status și competență. Idealul virginității a fost înlocuit de performanța sexuală și a fi sexi. Sexualitatea a devenit o sfera de schimb în sine, deconectată și de la schimbul emoțional sau împărtășirea spațiului domestic. Apare etica procedurală bazată pe consimțământ. 

Astfel relațiile sexuale au fost deritualizate, apărând incertitudinea și socialitatea negativă. 

3 sexul care te confuzează

Proiectul libertății sexuale poate fi numit un proiect politic deoarece țintea a-i face egali pe femei bărbați, heterosexuali, homosexuali.

A legitimat plăcerea sexuală de dragul ei instaurând drepturile hedonice Și a instaurat un sens cultural difuz – că oamenii sunt îndreptățiți la plăcerea sexuală pentru atinge binele în viață. S-a ajuns la o cultură a autenticității, care în loc să transforme economia, a fost însușită de aceasta, practicile economice devenind convergente cu identitățile sexuale și performanțele sexuale.

Capitalismul industrial era bazat pe fabrică și pe familie ca cei doi stâlpi ce organizau reproducerea economică și biologică, sistemul de curtoazie ce pregătea individul pentru renunțarea fizică, autodisciplina și cooperarea necesitate de locul de muncă capitalist. După anii 60 capitalismul s-a transformat, nu s-au mai concentrat atât de producție, cât pe produs, pe vânzare și marketing, familia a încetat să fie stâlpul social pentru producția economică. Indivizii liberi, ca muncitori creativi și consumatori autentici au înlocuit muncitorul de fabrică ce avea o familie de întreținut . P60

Termenul de “casual sex” a devenit aproape o instituție culturală, ca o formă distinctă de sexul în relațiile stabile. Se dorește  a fi orb în fața genului și asociat cu practici de auto afirmare, autenticitate și autonomie. P61

Merge mînă în mînă cu tehnologia internetului și este extrem de sustenabil în mișcarea intensă a consumului, aventurilor, și experiențelor, ce desigur gravitează în jurul a cât mai mult consum. P62

Activitatea sexuală întârzie mariajul. Casual sex anonimizează și alienează, dar e vândut drept plăcere salvatoare, de moment, fără viitor și fără alt scop în afară de plăcere. Subversiv slăbește puternic regulile reciprocității, atașamentului și implicării. P63-64

Totodată cultura hookup duce la orgasme preponderent pentru bărbați, dat fiind că este în afara reciprocității, e bazată pe competiție. 

Dar se poate ajunge și la o sexualitate publică, neplanificată și spontană, care este în afara clasificărilor sexuale convenționale binare – intimitate/public, homosexual/heterosexual monogam poliamoros. Aceasta doar dacă există competență sexuală și actorii implicați își cunosc limitele, dorințele și corpurile. P68

Totodată este și în afara genurilor – nu este privilegiată satisfacția unui gen sau altul. Orice corp bărbătești sau femeiesc poate fi sursă sau obiect de plăcere.

Dar casual sex e ceva abstract, cum sunt și banii  – subsumează oamenii valorilor orgasmice și îi face pe oameni interșanjabili și prin urmare abstracți, ca simple funcții de plăcere. P 70

Totodată contribuie insidios la hegemonia masculină, având în vedere că autoarea susține cum femeile au o abordare emoțională a sexualității, încercând ca prin aceasta să își crească resursele sociale și economice.

Eu aș zice că o fac și bărbații. Autoarea zice că totuși contribuie și la autonomia feminină că femeia se simte mai puternică și mai frumoasă. Doar dacă este detașată emoțional și nu are așteptări. Casual sex mimează puterea masculină și este o marcă a politicilor feminine pentru că e un marker al egalității în mutualitatea dedetașării. P72-73

O fi casual sex un vector de plăcere și egalitate dar este și unul de mare incertitudine. 

Incertitudinea cauzează în general anxietate și arareori poate fi percepută într-un mod jucăuș. Unii actori gestionează cum are talent incertitudinea iar alții învață să managerieze incertitudinea printr-un labirint de sfaturi tip ajută-te singur și alții se retrag în înfrângere.

De multe ori prietenele unei femei se angajează în a elabora un exercițiu aproape hermeneutic, pentru a ajuta pe acea femeie să descifreze cadrele incerte de înțeles, ce sunt controlate de un bărbat. În prezent în structura heterosexualitatății este fracturată în domeniile sexuale, emoționale, matrimoniale. Interacțiunile nu mai pot fi etichetate, crează confuzie și lipsește simetria, de cele mai multe ori în dezavantajul femeii.P76.

Relațiile de Tinder nu mai au scenarii și scripturi  și orice este posibil. De multe ori femeile ajung să fie tratate doar ca obiecte sexuale, sau cel puțin să se simtă așa. Multe femei percep cum sexualitatea le subminează posibilitatea de a fi recunoscute ca persoane.

Cercetările au demonstrat ca femeile tinere ce au fost implicate mai mult în casual sex și relații pasagere au șanse mai mari la depresie și stimă de sine scăzută, față de cele implicate în relații de lungă durată. Sau care nu au experimentat nici un fel de relație. Aceasta deoarce autoarea susține că sexualitatea feminină este conținută în relațiile sociale. Pentru că sute de ani femeile și-au dat sexualitatea la schimb pentru avantaje economice și sociale. Totodată responsabilitățile de grijă față de celălalt le sunt mai mult sau mai puțin tacit impuse, pe când bărbaților nu. P82

Bărbații își simt autonomia amenințată de emoțiile și așteptările relaționale ale femeilor.

Sexualitatea ajunge să înlocuiască interacțiunile și relațiile.

O relație sexuală e doar plăcere, fără a mai fi nevoie de a avea de-a face cu bagajul emotional al persoanei. P84

Regulile pentru sexualitate sunt simple, cele pentru emoții complicate. Bărbații nu le stăpânesc și de aceea simt ca își pierd autonomia. Multe femei acceptă doar relația sexuală, ca bărbații să nu își simtă amenințată autonomia. 

Apare o epistemologie a relațiilor care se bazează pe corp, ce nu poate fi conciliată cu sociabilitatea bazată pe reciprocitate. P85

Instituțiile ne structurează așteptările. Casual sex e un scenariu pentru o non-relație, nu aparține de vreo instituție, în afară de piața de consum bazată pe transiență și obsolescență. P86

Bărbații vor relații fără scopuri clare, deschise, iar femeile opusul. P87

Sexualitatea nu mai este subordonată unui telos – căsătorie, monogamie, domesticitate. P88

Pare ca oamenii caută cunoașterea  bazându-se doar pe statifactii și dinamici corporale. P91

Înainte relațiile începeau cu emoții și se terminau cu sex, acum încep cu sex și se termină cu anxietate. P92

Autoarea numește relațiile bazate pe sex relații negative, în sensul lui Adorno – de a nu avea legătură cu identitatea. Sau în sensul lui Lacan – de confruntare cu vidul. P93

Relația negativă are la bază indeterminarea dorințelor și intențiilor celuilalt. Dar și o relație care nu merge cum ar trebui și nu se știe de ce.P94

Relația negativă are la bază haosul, o sursă de sociabilitate negativă – nu se cunosc așteptările, scopurile. P95

Relația negativă regândește cultura – este în afara culturii pentru ca este eluzivă, nu are rol, norme, ritualuri, scenarii sociale. 

Relația negativă se bazează pe acumulare și diversitate și absența scopului. P96

Casual sex e plăcut, dar are șanse să dezorganizeze sinele de la atâta incertitudine. P97

4 Scopic(beauty-fashion-sport-media-date-supraveghere)capitalism și apariția incertitudinii ontologice. 

Femeile sunt devalorizate prin sexualitate. Lor nu le crește valoarea socială dacă au mai mulți parteneri și sunt satisfăcute sexual. Și trăiesc într-o piață a evaluării și devaluării, o piață fără reguli, ghidată de piața de consum. P99

Evaluarea și devaluarea sunt conectate cu intensificarea și disoluția subiectivității în cultura capitalistă. P100

A fi sexy transcede clase și grupări sociale, și se bazează pe bunuri de consum expuse într-un anumit fel.  A fi sexy e mai democratic ca frumusețea. P102

Dar totuși împarte oamenii în diverse categorii de consum. Feminitatea și masculinitatea sunt stiluri de consum. P103

Libidoul este și el un produs ce poate fi consumat. P104

Industriile ce reglementează corpurile femeilor – cinematografie, media, pornografie – sunt conduse în cea mai mare parte de bărbați. P 106

Imaginea sexy a unei femei e un bun ce poate fi tranzacționat. P107

Sexualitatea liberă, pe o piață liberă, mai ales cum sunt dating app, creează probleme în evaluarea partenerilor, se ajunge ușor la conflicte culturale. P114 De la tipare de consum diferite. P115

A avea același gusturi de consum funcționează ca o platformă emoțională și senzorială în formarea intimității. P116

Sexualitatea liberă și sexul gratis duc la devalorizarea femeii – așa consideră Eva. Laolaltă cu valorizarea doar anumitor tipuri de corpuri și vârste și acumularea nediferențiată de parteneri sexuali. Plus că sexualitatea e localizată într-o piață controlată de bărbați. 

Femeile se auto-obiectifică atunci când își definesc succesul în toate ariile vieții, ca fiind legat de faptul de a fi sexy. Auto-obiectificarea implică o reducere a valorii morale a sinelui. P120

Atractivitatea sexuală este dată și de bunuri de consum. P123

Există o economie a atractivității ce presupune înnoirea permanentă a lookului. P124

Atractivitatea partenerei e de multe ori o formă de capital social și economic pentru bărbat. P126

Sociologia gustului este inspirată de Pierre Bourdieu și presupune că deși gusturile nu sunt stabile, ele formează miezul adânc al sinelui, reprezentând matrixul ce organizează alegerile individuale, traiectoria socială și identitatea. P130

Cultura de consum (implicit și cultura sexuală) se bazează de fapt pe non-alegeri, având la bază faptul ce se renunță la ce s-a avut înainte. Din tărâmul consumului se tranzlează dinamica în tărâmul emoțiilor. Stilul de viață este echivalat cu intimitatea emoțională. P131

Oamenii fac atâtea evaluări pentru o singură persoană încât nu mai apucă să se apropie emoțional de ea, în baza unor diferențe de cultură și consum și nu o unor dinamici interne.

Abundența declanșează devalorizarea. În societatea de consum femeilor le este greu să își mențină stabilă valoarea (de multe ori ea scade cu timpul), pe când valoarea bărbaților crește de cele mai multe ori odată cu timpul. P135

Dacă sexualitatea este general disponibilă, atunci este mai avantajos în a se găsi o singularitate – a se îndrăgosti, a iubi. P136

Sexualitatea liberă se vrea a fi pozitivă, dând putere, dar are efectul contrar – individului îi este slăbit sinele si este mai puțin liber. Corpul ca funcție sexuală, golit de înțelesul moral și emoțional e o epistemologie ce destabilizează individul. P138

Sexualitatea şi emoționalitatea iau drumuri diferite și nu se mai pot conecta. 

Singularitatea sinelui –  a ieși din piața de competiție a corpurilor atractive – crează valoare fără efort. P141

Se ajunge ca sexualitatea lesbiană și / sau islamică să fie văzute ca alternative de succes la heterosexualitatea opresivă actuală, ce hipersexualizează individul, știrbindu-i identitatea. P142

5 O liberate cu multe limite

În secolul 19 libertatea de a acționa după cerințele inimii era un privilegiu la care mulți nici nu se gândeau. Hegel a fost un propunent al libertății emoționale, argumentând ca oamenii ar trebui să se căsătorească cu cei pe care îi iubesc, în vreme ce de fapt comunitățile erau cele ce dictau alegerea partenerului. P144

Totodată și contractele sunt o formă asumată de liberate socială. Libertatea negativă respectă libertatea celorlalți însă nu a are proceduri specifice sau mutualitate, cum este cazul contractelor. P145

Anthony Giddens definea intimitatea modernă ca un contract. P146

În prezent, când a fi sexi și performanța sexuală au legătură cu valoarea personală.  

Piețele emoționale și sexuale sunt deschise oricui din orice clasa socială, religie sau rasă. E decisiv ca actorii din aceste piețe să și coreleze emoțiile cu aspirațiile. Să nu fie nesiguri pe emoțiile lor. Și să aibă capacitatea de a dezvolta sentimente stabile. 

E greu să o facă în absența unor structuri ritualice și unor ancore normative.

Emanciparea individului a avut la bază dizolvarea acestor ritualuri și ancore. 

Oamenii sunt defensivi, încearcă să isi protejeze sinele și valoarea și de aceea nici nu mai intră în relații, sau ies mai repede din ele. 

Relatiile contemporane au scopuri contradictorii: individul sa își păstreze autonomia dar să se și atașeze. 

Ieșirea este o prerogativă a libertății contractuale a relațiilor. “Pot iubi doar ceea ce sunt liber să părăsesc”. (Wolf Biermann, dizident german). P166

Ghostingul este și el o prerogativă a libertății de a ieși din relație. 

Etica consimțământul este este principalul și aproape exclusivul discurs moral ce reglementează iubirea și relațiile. Totodată a-ți găsi parteneri noi e ca și cum ți-ai găsi haine noi (în logică consumeristă, le și tot încerci și apoi le pui înapoi în raft). P168

Sentimentele de obligație se diluează până aproape de dispariție. 

Autoarea conceptualizează ieșirea modernă din relații(fără obligații), ca o formă asertivă de non-alegere. P170

Loialitatea scade, oamenii se comportă ca niște antreprenori ce se pot baza doar pe ei înșiși pentru a face față incertitudinilor și adeversităților.

În domeniul economic contractul crează încredere, dar în relațiile amoroase – o subminează.

Sistemul de curtare premodern producea atât încredere formală cât și încredere informală. Deoarece angaja și rețelele sociale ale individului. Plus ca încrederea și capacitatea de a-ți imagina viitorul sunt strâns legate.

Piața relațiilor contemporane are la bază maxim prezentul, în nici un caz viitorul. 

Încrederea mai înseamnă și vulnerabilitatea și vulnerabilitatea e interpretată negativ, ca “nediness”, pe piața relațiilor de azi, în gramatica emoțională de azi.

Relațiile contemporane sunt dezorganizate și îmbibate cu frică tocmai pentru că mecanismele de formare a încrederii s-au prăbușit. Încrederea permite narativitate, capacitatea de a organiza sentimentele și relațiile cuiva într-o linie de poveste plauzibilă deoarece proiectează un viitor ce implică sentimentele și acțiunile persoanei. P178

6 Divorțul ca relație negativă 

Sinele modern este prins între imperativul capitalist de atinge autonomia și fantezia romantică a atașamentului monogam durabil. P182

Există un proces conștient reflexiv al neiubirii, în relațiile deja stabilite

Divorțul crește exponențial odată cu trecerea de la sexualitatea reproductivă la cea recreativă 

Divorțul nu e vaporos ci instituționalizat și rutinizat.

Iar mariajul modern este intim legat de dragostea romantică ca ideal emoțional. 

În prezent oamenii divorțează din pierderea apropierii, din faptul că nu se simt iubiți și apreciați de partener, pentru că au probleme cu intimitatea sexuală, pentru că au diferențe în privința a stilului de viață și valorilor. Mai puțin din violență abuz de substanțe sau creșterea copiilor. 

Femeile sunt principali inițiatori de divorț, probabil pentru că divorțul are legătură cu faptul că femeile sunt implicate în piața muncii.

A apărut un paradox, femeile singure îți doresc mariaj și angajament mai mult decât își doresc bărbații, iar femeile măritate sunt mai puțin satisfăcute de experiența maritală, decât sunt bărbații măritați.

Toate acestea în mare parte din motive emoționale, din partea femeilor, cum este și în cazul implicării lor în legături sexuale, se întâmplă din motive emoționale.

Totuși definiția femeilor ca manageri în tărâmul emoțional are de-a face cu rolurile și prescripțiile sociale și nu cu biologia. Femeile au o istorie ca îngrijitori de secole bune.

Autoarea susține că femeile au redefinit vocația mariajului de la una economică la una emoțională, iar emoțiile sunt efemere și nesigure.

În prezent pentru femei intimitatea emoțională este mai importantă decât stabilitatea financiară oferită de soț. Aici vorbim de respondentele autoarei, femei de lumea întâi, școlite. 

Neiubirea poate apărea și ca o simplă și bruscă  revelație. Sau frustrare, sau acumulare. Dar oamenilor doar li se dezintegrează legătura emoțională, care nu este bazată pe altceva, decât pe ea însăși.

Plus că de multe ori oamenii își bazează realitatea relațiilor și emoțiilor prin realitatea sexualității lor și a dorințelor lor sexuale. Un alt lucru care duce repede la divorț. Mai ales că sexualitatea sau lipsa ei în general duc la incertitudine și anxietate, în spațiul narativului modern, ce nu mai leagă sexul de nimic. În afară de el însăși. 

Plus că în epoca aceasta oamenii percep că pot avea sexualități diferite de cea cu partenerul. 

De multe ori oamenii divorțează și pentru că nu au tipare de consum produse similar (subiecții emoționali și sexuali își conturează identitatea prin obiecte de consum). P200

Alte motive sunt legate și de felul în care bunurile de consum sunt utilizate. 

Un alt motiv ar mai fi că unii se reînnoiesc constant, pe când alții nu.

În piața capitalistă autonomia trebuie afirmată neîncetat prin afișarea încrederii în sine, creativității și a unei susțineri a atenției în interesele și scopurile personale, detașate de ale celorlalți. Pe de altă parte atașamentul este instituționalizat în familie care a ajuns să aibă mai mult valoare emoțională. Emoțiile sunt instabile prin natura lor. 

Pentru bărbați competența socială este un manifest al autonomiei, pentru femei competența socială este performarea unei etici a grijii, manifestarea unor schimburi emoționale intense. De aici alte motive forte de divorț. 

În economia capitalistă proliferează nevoile. Începând cu 1960 au început să primeze nevoile psihologice și emoționale, achiziționarea produselor având legătură cu satisfacerea acestora. Și psihoterapia se bazează pe formularea nevoilor emoționale și transformarea lor în obiecte de negociere.

S-a observat că în căsnicie așteptările mari la iubire sunt întotdeauna însoțite de expresii ale furiei. P210

Femeile preferă standardele emoționale iar bărbații pe cele raționale.

Apare o ontologie emoțională, ce este intens uzitată în dinamica terapeutică – a deveni conștient de sentimente și frici inconștiente, a crește valoarea sinelui, a-ți exprima corect nevoile, redefinire emoțională, să fi înțeles și validat. 

Unele filozoafe feministe susțin că etica grijii eșuează în a instala autonomia în femei, capacitatea lor de a avea scopuri și a fi demne. Etica grijii combinată cu tehnici terapeutice de descoperire a sinelui poate duce la un dezastru al neiubirii. 

Relațiile nu pot fi întemeiate pe instabilitatea emoțiilor. 

Mai mult, nevoile nu sunt fixate, ci apar prin ontologiile emoționale. Ontologii care mai degrabă îndepărtează oamenii, decât să îi apropie. De aici și sfârșitul iubirii invocat de autoare încât din titlu. 

Concluzie 

Bourdieu spune ca sociologia este foarte apropiată de ceea ce numim înțelepciune. 

Huellebecq are o nuvelă în care eroul se convertește la islamism din plictiseală și pentru a avea acces la servicii sexuale și domestice. Acesta poate fi văzută ca o concluzie a unei nuvele anterioare în care eroul se sinucide pentru că nu este capabil să performeze bine pe piața sexuală guvernată de o competitivitate intensă. Și acest autor francez mai are o nuvelă în care oferă viziunea unei umanități eliberate de mizeria sexualității prin clonare. P220

Balzac și Zola au examinat trecerea de la ierarhia premodernă la o societate bazată pe schimb și bani iar Huellebecq examinează trecerea la o societate guvernată de libertatea sexuală.

Filozoful Erich Fromm susține că libertatea îi aduce omului independență și raționalitate dar îl face să fie izolat și prin urmare anxios și lipsit de putere. Libertatea ajuns să fie un fenomen deranjat și ambiguu.

Experiențele apărute din libertatea modernă au încercat a fi explicate dincolo de empowerment sau traumă. 

Libertatea înseamnă solidaritate nu individualitate.

Pentru a genera solidaritate socială ce înseamnă libertate socială, libertatea are nevoie de ritualuri.

Ritualurile crează un focus emoțional comun care nu necesită introspecție sau o generare permanentă a sinelui sau o monitorizare permanentă a dorințelor personale. Problema e că aceste ritualuri de sociabilitate au dispărut, fiind înlocuite de nesiguranță. Oamenii au nevoie de mult managment al sinelui pentru a rezista la nesiguranță, eroismul înseamnă să te faci bine pe tine, nu să transcezi ordinea socială. Sexul și iubirea nu mai reprezintă locul în care sinele se poate opune societății. Sexualitatea și intimitatea au devenit o arenă în care este performat sinele economic.

Cartea nu a dorit să apere nimic, dacă libertatea poate însemna orice, atunci să avem cunoștința forțelor invizibile care ne leagă și orbesc. P229