Poezie scrisă între sfârșit de iunie – 18 iulie 2024, sub imperiul zilelor caniculare în București 

M-a lovit canicula sentimentelor 

E mai rău ca o cupolă de aer African peste România 

Sunt București, am 47 de grade și aerul condiționat este complet indisponibil pentru mine 

Copilăria mea cu Ceaușescu nu s-a terminat 

Aș vrea să închei perioada cu rația de curent 

Dar ecologist tot tânjesc după raționalizare 

Chiar dacă acum e o nouă stare,

Armonioasa și altruista moderație 

Sunt îndrăgostit de vremurile de altădată 

Care deja sunt într-o relație, 

La trecut, 

Sunt gay și mi-a picat cu tronc epoca de aur 

Ea e heterosexuală

Mi s-au aprins călcâiele după gloria comunistă 

Și ea nu mă place, nici cât negru sub unghie 

Am o iubire imposibilă, o iubire nebunească 

Nu vreau să o am, dar mi se întâmplă 

A apărut involuntar 

Sunt un temerar 

Masochist 

În atracția mea romantică și gândurile mele obsesive pentru cineva care nu mă place 

Și nici nu m-a plăcut 

Doar eu visez cum am putea fi un cuplu,

Cum ne împărtășim reciproc sentimentele 

Cum juisăm lichide și dragoste 

Da, în copilăria mea am făcut confuzie între dorință și iubire 

Dorința este agonie 

Iubirea este fericire, sau cel puțin confort 

Eu obsedez cu vrerea mea arzătoare după vremurile în care cumpărai produse străine cu valută doar la shop

E o monomanie inventată de Dorothy Tennov în 1979

Nu ciunga wrigleys de la shop 

Ci limerența asta de care sufăr din 1990 încoace 

Până în 90 plângeam în hohote după perioada interbelică 

Mă întreb ce va urma în maxim 10 ani 

Poate fac și eu un atașament sănătos 

Forma de organizare politică nu va mai fi un părinte neglijent pentru mine 

Un zeu pe care îl urc pe un piedestal, 

Doar pentru că tânjesc după ceva ce oricum nu mi-a dat nici stabilitate

Nici armonie 

Am rămas nerezolvat 

Și proiectez obsesiv în iubiri imposibile 

Eu sper mereu că o o să iasă bine

Și de fiecare dată e un dezastru 

sunt așa vulnerabil la așa forme obsesive de dragoste neîmpărtășită 

Pentru că încerc să îmi distrag atenția de la problema mea profundă 

La care nici măcar nu pot gândi 

Și anume – nu am o climă demnă de o capitală europeană 

Clujul ar fi fost mai bun

Dar nu o să accept niciodată.