Poezie scrisă pe 15 mai 2024 pentru Briss

Intoxicație cu mitologie și imaginație, subconștientă creativă.

Secvențe ample reduse la semne de întrebare 

Singura regulă e adversitatea 

Pentru mine și spiritul de supraviețuitor 

Folosesc descântece ca un zid superstițios 

Parcă sunt încă un copil neputincios 

Vârful lancei zămislite de tine 

E pentru mine o sarcină de bine 

Porumbei să zburați în văzduhul cu cioburi,

Alungați norii cu ofuri. 

Ai dat o viață nebuniei. 

Cunoașterea e o încercare de a impune vieții ceva inteligibil.

Am acceptat haosul și sufletul a venit la mine,

M-a băgat într-un salon cu urzeli de cuvinte 

Printre ordinea și dezordinea infinitului și legile ilegale 

Am găsit și micul tău miez de pom al vieții, 

Un duh al omului ca uter, ca purtător al zeului

Vine din pustiu pe bătăi de speranță

O face sclavă pe suferința din trufie, nu din iubire 

Îngrijește absolut-neînsemnatul 

Te privește fix și rece, îți soarbe lumina 

Îți tescuiește furia și zdrobește urgia 

Mânia mea a fost lângă tine 

Fluxul enigmatic al iubirii s-a înălțat în maxima adâncime 

În ambele capete e foc și dogoare 

Spui îndoielii tale “te-am prins” !

Recunoști supendarea indecisă dintre polii insuportabili de foc 

Vorbirea cuiva ce crește în jos și în sus

Obligația la inteligență e un afectiv imediat.