Învolburat, înflăcărat, acuns subtil de tsunami-uri mi-e subiectul
Pe un piedestal maiestos cu străluci îmi pun obiectul
Mă ataşez colosal şi inert de ale celorlalţi perspective
Ameţind şi dosind emoţiile şi afectele veritabile
Mi-e frică de posturi caritabile
Raţional îmi conturez, vreau să mă deschid, vreau să mă arunc
Trăind matur ce simţeam atunci când eram prunc
Cristalinul sufletului incipient
Prin auto-mutilări ascuns latent
Aceste raţionalizări sunt forme fără fond
De ce e necesară rima?
Să-ţi spun că eşti ca o gutuie?
În spatele delicateţii pufului şi persistenţei aromei ameţitoare rămâne o undă de sterpezeală
Am timp şi energie să îmi vărs maţele în windows la ceas de seară
Îmi vine să spun că ar trebui să îmi fie frică şi ruşine
De tumultul radioactiv ce îmi vine
E prima oară când experimetez nuclearul
Tot egocentric construiesc arsenalul
Poate în etapa anală sunt în hău
În mintea copilului tot ce se opune dorinţelor sale este rău
Vreau gratificare dar nu o trăiesc
Dacă ceilalţi nu mă bagă în seamă îmi vine să căsăpesc
Eşti un corn al abundenţei şi pâinea cu apă ţi se parea prea mult
Dacă ţi se oferă deja percepi că s-a dezvoltat un cult
Atâta dăruire pentru ce?
Că acum încep să mă afund, aoleu mi-e frică ca de ace
Împărăţia cerurilor e o stare interioară
Uneori e confundată c-o iubire de-o vară.
Îţi place viorele, e moale… dacă m-ai culcat ca pe gâşte
Îmi place, îmi place, stările reprimate încep să muşte
Şi cum ar fi fost dacă la tine în hrubă erau şi muşte?
Le înţepam cu acul şi căram băşini cu sacul
Ca toţi ceilalţi tensionaţi trăim veacul
Vreau ca cineva să-şi asume responsabilitatea existenţei mele
Lejeră să-mi fac filmele
Hopa! Am transpus femininul
Vai doamne din stârpitură preaplinul
Posibil ca ce-i acum să fie în mintea mea o saga
Că tot visam la Islanda în Praga
Acum aş bea un brifcor răcoritor
Şi te-aş angaja un timp îngrijitor
Inconştient obstaculant fă-te zi ca să mă pot primeni!
Vreau să trec dincolo de nimeni
Cu toţii suntem oameni
În străchini, oale şi ulcele aş azvârli ca să fac zgomot
Dar mai bine bag o frază căci pot
Din sevă veche tumultul nu s-a potolit
Cumva aşteaptă să fie ostoit
Viorela Strat 22.07.2010