Jung a avut vise și viziuni cu distrugerea cauzată de primul război mondial. Credea că are un început de schizofrenie. Dar când a izbugnit războiul s-a convins ca ceea ce văzuse erau imagini din subsolul inconștientului colectiv. 

Descoperise existența unei mari interdependențe între colectiv și individual.

A folosit termenul de sincronicitate pentru a descrie seminificația simultaneității evenimentelor ce nu pot fi legate cauzal.

Aproape ca a reinstaurat antica corespondență între lumea fizică și cea spirituală, a creat un tot între viziunile antice asupra lumii și cele moderne.

Jung, cu mintea lui ingenioasă și erudită s-a lăsat inspirat de Einstein în a observa și chestiona cum relativitatea nu există doar la nivel de timp și spațiu, ci și la nivel psihic.

Jung a folosit prima oară termenul de sincronicitate in 1930, pentru a descrie modus operandi din I Ching, oracolul chinezesc. “Cumva lucrurile se întâmplă împreună și se comportă ca și cum ar fi la fel, chiar dacă pentru noi încă nu sunt”.

Apoi a observat la pacienți și cunoștințe cum diversele coincidențe tot apăreau, dar erau de cele mai multe ori lăsate sub semnul tăcerii.

În fizica obișnuită lucrurile se întâmplă cauzal, dar în fizica celor mai mici particule, fizica cuantică, predicțiile devin aproape imposibile, pentru că se aplică alte legi. În lumea macrofizicii nu există evenimente acauzale P 5

A meaningful coincidence is an acausal connection. P10

Wilhelm von Scholz – “mutual attraction of related objects”, “elective affinity” – some happenings are arranged as if they were “the dream of a greater and more comprehensive consciousness, which is unknowable”. P15

Oamenii au scor mare in a ghici cărțile când sunt entuziasmați, au așteptări pozitive, speranță și credință în a reuși. E mic când s-au plictisit. P18

Jung a pornit de la simultaneitate în a descrie sincronicitatea ca factor egal cu cauzalitatea, deși o exclude, fiind o relativitate a spațiului și timpului, condiționată fizic. P19

La popoarele primitive conceptele de spațiu și timp aveau o existență precară. Au devenit concepte fixe doar odată cu introducerea măsurătorilor.

Arhetipurile sunt factori formali de organizare a proceselor psihice inconștiente. Simultaneintarea și sincronicitatea sunt legate de procesele primitive și arhetipuri.

Jung susține și ca orientarea extraodinară in spațiu a animalelor poate susține relativitatea spațiului și a timpului. P21

Menționează și celebrul caz al pacientei care ilîi povestea despre Scarabeul auriu. Și fix atunci i-a bătut in geam o insectă, o Cetonia Aurata, cea mai apropiată insectă europeană de un scarabeu auriu. 

Afectivitatea se bazează în mare parte pe instincte, al căror aspect formal este arhetipul. P24

Jung definește sincronicitatea drept Coincidența cu sens, un eveniment ce are însemnătate pentru individ, pentru că întâmplarea simultană a stării psihice cu unul sau mai multe evenimente externe e o paralelă plină de sens cu starea subiectivă de moment. P25

Romanticii ar denumi sincronicitatea drept simpatie sau magnetism. P26

În anumite condiții spațiul și timpul pot fi reduse aproape de zero, cauzalitatea dispare cu ele, pentru că ea este legată de existența spațiului și timpului și schimbărilor fizice și consistă esențial în succesiunea de cauză și efect. De aceea fenomenele sincronice nu pot fi asociate cu orice concepții ale cauzalității. Factorii de coincidență cu însemnătate sunt acauzali. P29-30.

O cauză transcedentală este o contradicție de termeni, deoarece orice este transcedental nu poate fi demonstrat. Orice stare emoțională presupune micșorarea conștientului și lărgirea inconștientului, coborârea nivelului mental. Prin urmare emoțiile, mai ales cele puternice duc individul mai aproape de inconștient, de unde se pot manifesta lesne și nemediat arhetipurile. P30

In acest caz, Jung zice că exista un imediat al evenimentelor care nu dispune de nici o bază cauzală. Premonițiile și sincronicitățile apar prin imersia im subconștientul colectiv, unde deja toate se știu.

Sincronicitatea are 2 factori:

A) o imagine ce apare direct sau indirect din subconștientul colectiv ce este sub forma unei idei, vis sau premoniții 

B) o situație obiectivă care coincide cu acest conținut. P31.

Jung era de acord cu Albertus Magnus că magia, sincronicitatea se produce sub imperiul emoțiilor puternice – au forța motrice de a produce ceea ce sufletul dorește. Sincronicitatea este dependentă de afect. 

Carl dă iar exemplu I Ching, ca o metodă de a comunica cu acest inconștient colectiv, cu intuiția, de a face loc sincronicității. O tehnică chinezească veche.

Ca natura sa răspundă nu trebuie să ii restricționăm posibilitățile prin prea multe predicții, deoarece predicțiile sunt limitate la ceea ce prezic ele, nu au cum să arate infinitul, întregul, plinul ei de natură.

Aleatorul în care cad monezile la I Ching contrastează cu experimentul științific, unde totul trebuie să fie riguros și predictibil, să apăra rezultate verificabile și replicabile.

I Ching formulează cunoașterea inconștientă internă care corespunde cu starea de conștiință de moment a celui care-l întrebă pe I Ching. Această metodă, ca toate tehnicile divinatorii și intuitive, se bazează pe principiul de conectare acauzal sau sincronistic.

Astrologia și horoscopul sunt modalități de ordonare, ca și numerele. Doar că ultimele sunt verificabile științific.

Când chiar și o singură cauză este posibil gândită, sincronicitatea apare ca o presupunere mai mult decât discutabilă. P45.

Semnificația e un criteriu indispensabil al sincronicității, dacă ea nu are semnificație pentru subiect, atunci ea nu există.

Tao este în filozofia chineză echivalentul pentru dumnezeul vestic. Dar chinezii văd Tao drept semnificație, vid, nimic, scop, mod de a organiza  lumea. Tao acoperă o mie de lucruri, dar nu pretinde a fi stăpânul lor. P70

Starea în care ego și non-ego nu mai sunt opuse  este pivotul Tao. Limitările nu sunt prezente in Semnificația vieții, diferențele apar când ne uităm subiectiv la lucruri.P72

Când au apărut afirmația și negația Tao s-a estompat. Când Tao s-a estompat au apărut atașamentele unilaterale. Gândirea Taoistă este o gândire în termeni de întreg. P73

Plotinus credea ca sufletele individuale sunt născute din dintr-un singur suflet al lumii și legate între ele prin simpatie și antipatie, indiferent de distanță. P74

Picco della Mirandola avea și el o perspectivă de unitate acauzală, considerând că lumea este una cu al ei creator, omul gravitează in jurul lumii și lumea gravitează în jurul omului.  Hipocrate credea și el că omul exterior impreună cu omul interior formează întregul. Toți platoniștii vedeau lucrurile sunt in toate lucrurile, totul este plin de zei si viceversa. P76

Johannes Keppler vorbea despre instinctul divin, ca un soi de sincronicitate ce îl ajuta in a-și face descoperirile. P80

Gottfried Wilhelm von Leibniz vine cu ideea de armonie prestabilită, ca o sincronicitate absolută între evenimentele fizice si psihice. Compară spiritul și corpul cu 2 ceasuri sincronizate. P82

Cartezienii au făcut o eroare separând spiritul de corp. P84

Viziunile primitive, clasice și medievale ale naturii au subliniat mereu existența unui principiu acauzal, cum e sincronicitatea. Cauzalitatea mergea alături de acauzalitate, modernitatea i-a răpit omului acauzalitatea, sincronicitatea, sufletul. Nici o moarte, boala sau accident nu era fortuit, sau atribuit unor cauze naturale, ca în modernitate, totul avea legătura cu natura, cu magicul. P85

Sincronicitatea postulează un înțeles ce este a priori legat de conștiința umană. Și aparent există și în afara omului.

Jung zice că sincronicitatea nu are nimic de-aface cu activitatea creierului. P89

Natura existenței sincrone este transcedentală, într-un continuum spațiu-timp ireprezentabil. P90.

Jung dă exemplul răniților cu traumatisme cerebrale extrem de grave, care totuși nu își pierd conștiința. Răniții sunt treziți cu simple mângâieri sau daca sunt ușor strigați pe nume, în timp ce cel mai grav bombardament nu are nici un efect. Sau pacienții ce sunt în comă și pot descrie la trezire cu precizie tot ce s-a întâmplat in jurul lor câtă vreme au fost inconștienți.

Sincronicitatea este profund legată de inconștient. P95

Este un proces empiric din care pot rezulta postulate intelectuale. Precum unitatea ființei sau limbajul neutru postulat de fizicianul Wolfgang Pauli. Poate există cuaternitatea timp – spațiu – sincronicitate – cauzalitate. P96

Sincronicitatea e legată bine de alchimie, unde lucrurile se întâmpla mai unitar, nu reducționist, doar cauză – efect.

Sincronicitatea are o natura transgresivă.

Sincronicitatea poate fi și un moment de creație în timp, ce poate fi explicat prin teoriile mai noi ale fizicii, precum discontinuitatea. Superstițiile conțin uneori un adevăr ce merită a fi știut, în sensul acțiunilor magice, dincolo de cauză și efect. 

Sau eficacitatea rugăciunii, ce poate fi și ea explicată ca un fenomen sincron. P102

Jung propune ca fenomenele sincrone, acauzale, atemporale, sa fie introduse alături de timp spațiu și cauzalitate, ca o categorie distinctă a existenței. P103

Când coincidențele cu semnificație se tot aduna nu are sens să le ignoram, ci să le integrăm ca niște coincidente cu însemnătate in existența noastră, adică sincronicități. Telepatii, vise deja-vu, lucruri aproape imposibile reușite sub imperiul unor emoții puternice, astrologie, horoscop, clarviziune și alte aspecte mistice puse la zid de știința modernă, ce nu acccepta acauzalitatea decât la nivel cuantic.