A început să scrie sub inspirația dată de 225 prelegeri ascultate de la Manly P. Hall = 6,5 zile = 156 ore in 186 zile.

Posibil să existe aici o oarecare tendință obsesiv compulsivă. A tuturor celor implicați în geneza acestor rânduri. Poate chiar și a cititorului, că nu degeaba va citi mai departe. Mânat oare de o curiozitate clinică? 

Manly P. Hall a fost un mistic și filozof canadian, cu o mare reputație, dar pe alocuri discutabilă. 

Personajul principal al povestirilor noastre redactate tip jurnal este Victoria, o ființă de 34 de ani ce oscilează între hedonism și căutarea unui sens profund și umanist al existenței. 

Veda, mămica ei s-a trezit depresiva, Victoria o ceartă în mașină.

Merg la Casimcea. E o comună bătută de vânturile aspre dobrogene, rămasă aproape încremenită în pseudo-efervescențea dubioșilor ani 90. 

Iar încurcă drumurile, era cât pe ce sa o ia pe drumul rău, plin de cratere mai ceva ca după un bombardament. Mai fusese pe acolo anul trecut, blestemase și se amuzase deopotrivă. Vreme de vreo 2 ore. 

Au 10 hectare de pământ și vor se le afle situația, înainte de a se întâlni cu arendașul. 

Primăria e comunistă, orientală și balcanică la un loc. Degeaba caută Victoria să o de pe emoție, prietenie sau șpagă. Nu are intrare, nu obține nimic în afara de “mai treceți și săptămâna viitoare că trebuie să verificăm”

– Bravo mamă, am ajuns bou si plecat vacă!   

– Dacă nu am avut si noi pe cineva. 

– Pai da. Sanchi europeni. Sanchi americani!

Se inflamează, turează Dusterul lăsând dâre mari de praf pe ulițele împietrite de fatidica obișnuință că lunea oricum nimica nu merge în țara asta. 

– Stai mamă mai ușor că deranjezi! 

– Kennedy zicea “ask not what America will do for you, but what together we can do for the freedom of man”. 

– Da să fim mai uniți, nu ne-ar strica. Asta dacă am înțeles eu bine cu engleza mea de baltă. 

– Nu întreba ce facem noi pentru tine ci ce putem face împreuna pentru prosperitate și bunăstare socială! Stai liniștită că oricum era la mișto. Tâmpiții ăștia i-au așteptat tot comnunismul pe americani și tot feudalismul îi fute în cur. Nu că americanii ăia ar fi mai breji. Eram doar ironică. 

– Vorbește frumos și fi atentă la condus. 

Merg iar la rude. Unchiul Relu, fratele Vedei deja îi așteaptă cu masa întinsă. Fost cârciumar, e pus pe băute și pe vorbe. Se dă mare cu realizările lui în viață și critică politicienii. Cu patos războinic. 

Victoria nu-i mai suferă tiradele pline de venin. Se uita cu un vădit interes in timp ce avea mâinile la spate si se juca nevrotic cu propriile-i unghii.

O scapă Mătușa Lili, o ia la o țigară, deși dânsa nu fumează. Are fosta vânzătoare de 66 de ani un instinct extraordinar in a capta expresiile subtile.

Apoi o și scuză la masă, că are ce umblat și cu prietenii. 

Se lasă în afecțiunea și strângerea în brațe a femeii. Chiar dacă nu-i este prea dragă.

Cum nici sarmalele de la masă nu i-au fost.

Bine că se vede cu niște amici la Pizzeria Antica, o magherniță hipsterească deschisă în Constanța. Se îmbuibă cu o margherita plină de ciuperci și busuioc + oregano proaspăt. Patronul zice că sunt de grădină, de pe la o tanti din Ovidiu, un oraș mic din apropiere.

Amicii turuie despre venirea lui Gaspar Noel în România. Cică e prieten cu o cunoștință de-a lor, fotomodel, a împărțit linii de cox cu Noel in baie la Apollo 111. 

Victoria nu apreciază filmele premiatului Gaspar. Sunt prea dark, nu tu o pajiște, un soare, o speranță, numa subconștient prezentat artistic și cumva cu pedeapsă. 

“Eh, hipsterii mei frumoși, aș vrea să fiu ca ei dar e prea de tot”, se ruminează Victoria în drumul spre casă. Da mai bine îl sună pe arendaș, ce pare a fi chiar înțelegător și binevoitor.

Își sună și gagicul, se plânge de depresia mamei ei. Pare că o susține in suferința ei, dar așa mai rece. Nu știe dacă chiar voia sa îi distragă atenția de la drama sau doar dorea să vorbească despre el. Clocotul ei de acum cateva momente se transformase intr o mâhnire palidă. Se gândește că Alex, gagicul, a plămădit în ea un amalgam ciudat. Parcă ar încerca să îi fie fidelă dar îi e frică sa simtă fluturi in stomac.

Moralitatea este originea masochismului.

Bine că are pe cap neamurile.

Spală vasele de la masa de seară. O activitate detestabilă pentru ea. 

Unchiu Relu se mai destinde și mărturisește că însista și critică pentru ca vrea ca lucrurile sa se facă doar cum vrea el. Se mai și dă mare cum la el conexiunea dintre imagine și reprezentarea ei e mai rapida ca la alți oameni.

Se întreabă dacă l-o fi moștenit, îi pare un dar demn de avut. 

Cert este ca are mare frică de întâlnirea cu arendașul din ziua următoare.