Mă simt plăpândă
Și o starpitură
Mama era sa ma omoare la 9 luni
Din frica sa nu mor
De giardia
Mi a dat un antibiotic destinat adultului
Din ce începusem sa merg nu mai ridicam nici capul de pe Pernuta
Și aveam diaree
Și 3 luni am stagnat la 8 kilograme
M a prins aniversarea de un an malnutrită
Dar am scăpat de primul șah cu moartea
Și apoi m devenit hiperactivă și hiperkinetică
Ai nimeni din familie nu avea Timp si energie de mine
Așa ca am
Început sa dau cu caca pe pereți
Și sa îl mănânc
Și apoi sa m bătăi cu spatele de tablii si mobile
Ca orfanii de la casa de copii
Ca cei sever neglijați
Ca aveam o suferința
Pe care acum când o simt
Efectiv ma stârpește si ma înlăcrimeaza grav
Sunt o lacrimosa in revolta
Ca vrea cu orice preț sa supraviețuiască
Și sa dainuiasca
Cumva mi se pare o datorie morala
La câta neputința am simțit din pruncie
Simt inconștient ca e starea de fapt ce o merit
Dar in acelasi timp m am răzvrătit împotriva ei
Ca să pot trai
Doar asta știu, sa supraviețuiesc neputinței impuse de mediu
Inconșient o caut
Nu știu sa prosper, sa thrive
Sunt o tută traumatizată și asta ma umple de amărăciune.
Ma gândesc serios sa ma țin de un tratament psihiatric corect ce ma scapa de anxietate
Ca reprezentările obidite ale sinelui
Sunt pe fond anxios
Martie 2023