1.0 – Pregătirile pentru pantofiorii murdari

De la petrecăreț la observator

De cinci luni lucrez într-un club măricel, în care pot intra, înghesuiți pe ritmuri de dans și alcool, cam 400 de oameni.  Munca pe care o fac nu-mi prea solicită creierul, așa că am timp berechet să observ și să analizez mulțimea petrecăreață. La început eram fascinată de gloata ca întreg. Nu mai eram o simplă participantă, o consumatoare, ci mă aflam în postura de a oferi servicii doritorilor de distracție. Am ajuns repede la concluzia că toți au nevoia să-și consume energia și poftele de socializare. De asemenea, par a avea mari nevoi de a contempla și de a fi contemplați, de a admira și de a fi admirați. Nu în ultimul rând, toți se îmbuibă cu alcool, droguri, dans și aglomerație pentru a-și domoli o tensiune difuză și nespusă.

• De la muzică la idee

Într-o zi, cum meditam eu la tensiunea asta ciudată, pe care la rându-mi am încercat s-o potolesc cu sute de nopți petrecute prin cluburi (nu am reușit încă să-i dau de cap, poate de aia și scriu articolul ăsta), m-a pocnit inspirația în moalele creierului și sufletului. În căști îmi bubuia Lorde cu Glory and Gore – “We gladiate but I guess we’re really fighting ourselves […]Let me in the ring, I’ll show you what that big word means”. Aha, deci asta e, le zice bine duduia asta neo-zeelandeză. Bun, imi zic, deci ne luptăm cu noi înșine și cu ale noastre dorințe contradictorii. De aia ne ducem ca niște gladiatori în arena cluburilor, să arătăm noi acolo ce și cât putem duce. 

Pornind de la propria mea experiență în ale clubber-eli (gladierii – cum spune Lorde), combinată cu recentele observații am ajuns la concluzia că femeile și fetele ieșite în club pot fi asemănate cu niște gladiatoare. Iată de ce.

• De ce gladiatoare?

În primul rând, ca și gladiatoarele (da, chiar au exitat câteva, ne atestă asta însăși Wikipedia), domnișoarele și domanele se pregătesc asiduu înainte de poposirea în scena clubului. Își pun straiele bune (alea de duminică cum ar zice bunica) ca să aibă ce lăbărța, șifona și păta în toată zăpăceala îngesuită (mai ceva ca metroul plin de oameni ai muncii de la 8 dimineața). Se înfurie când inevitabil niscaiva lichid sau o țigară aprinsă le nenorocește ținuta. Dar se și bucură, că au ce povesti apoi despre urmele faptelor lor de vitejie. 

Gladiatorii erau prin definiția lor entertaineri. Întregul rost al clubului e distracția. Fiecare participant e pe rând entertainer și entertained. Gladiatoarele aveau în genere o condiție marginală. La club fiecare participant e cumva un marginal, una din funcțiile înghesuielii e să diminueze până la dispariție diferitele origini și poziții sociale. În club sunt toți egali. Uite așa gladiatoarele cluburilor noastre viermuiesc haotic în toată hărmălaia îndesată într-un spațiu limitat, socializează cu prieteni și cunoștințe. Și mai vor  să „se antureze” – să-și mai facă niște prieteni, chiar dacă pentru doar o seară. 

Gladiatorii erau urmăriți de un coloseu întreg. Aveau spațiul lor special rezervat. Cam asta vor și gladiatoarele cluburilor. Le-ar plăcea ca spațiul personal să nu le fie încălcat și dacă se poate să-și mențină la cote maxime identitatea lor distinctă. Totuși, vrând-nevrând fură schemele de dans de pe la alte gladiatoare.  Le place să dea ture de club, dar vor și un locușor al lor și numai al lor în care să-și țină bunurile și băuturicile (am asistat la mai multe înghionteli și priviri piezișe generate de “mi-a fost luat locul de la bar”). 

Gladiatoarele se bucură deopotrivă că sunt puternice și admirate și că se fac de râs. Caută socializare și sex. Dar și spiritualitate și devenire. Dacă-l pot găsi în semi-obscuritatea tipică pe tatăl copiilor lor, cu atât mai bine! Și, cel mai interesant (deși cred că mai oricine merge la club a remarcat asta), toată colcăiala dospită cu alcool și decibeli mulți de muzici, se petrece de fiecare dată după aceiași schemă și în aceiași timpi:

• Pregătirea (10-11 noaptea). 

Încep să-și facă apariția, care mai de care mai aranjată și mai parfumată – de la tocuri cui și rochițele fancy la neglijența studiată a hipsterițelor. Sunt cam stinghere, ai zice că unele au venit la un interviu de angajare și nu într-un loc de pierzanie. Se uită cu coada ochiului și fac pe indiferentele. Își comandă de băut, așa ca și cum e ultima chestie la care s-ar gândi, deși ăsta e evident unul din motivele principale pentru care au venit acolo.

• Intrarea în atmosferă (11 și unu noaptea). 

Vin din ce în ce mai mulți. Clubul se umple. Ăia care au venit mai devreme, deja s-au amețit și relaxat, e deja aglomerat și inghesuit nevoie mare. Fiind atâta lume, nou-venitele nu se mai simt așa stinghere (spun asta pentru că am urmărit cum se manifestă aceleași persoane atunci când vin mai devreme sau mai târziu). Alcoolul curge pe gâtlej, pac-pac, hai cu shot-ul, bate cuba, încă unul, dă și două cocktail-uri, da hai și o vodka-tonic pentru domnișoara.

• Socializarea și antrenul ( unu noaptea – 3-4 dimineața). 

Bumtzi- Bumtzi, îmbluzeală, frecuș, transpirație, dansuri, ture, fredonări, pahare băute dintr-o răsuflare, uneori și sparte. Agațamente, discuții urlate în ureche, iar dans, coadă la toaletă, iar coate date-n stânga și-n dreapta, așteptat la bar, iar dans, iar la toaletă, se regăsesc cupluri vechi, se formează cupluri noi, lascivitatea e la ea acasă. 

• Trofeele și deznădejdea ( 3-5 dimineața).

După ora 3 clubul începe invariabil să se golească. Majoritatea gladiatoarelor pleacă pe picioarele lor, câteodată unele se mai și clatină, obosite după atâta dans sau sorbit din mai multe pahare. Unele par visătoare, fiind însoțite de o amintire a unui sărut fugar și/sau un număr de telefon. Altele sunt cu zâmbetul pe buze, cred că au câștigat un trofeu, o seară reușită de club sau un nou partener. Câteva pleacă de-a dreptul posomorâte, de parcă taman ce au fost la un parastas. Clubul pustiu arată ca după o bătălie – pahare sparte, sute de țigări călcate, obiecte uitate, alcool băltind și aerul a tutun duhnind (câteodată și a vomă).

Ce rămâne la final? După multe pregătiri, acomodări, socializări, ture și dansuri unele gladiatoare se duc obosite dar fericite acasă. Mă uit la pantofii lor. Sunt mânjiți bine de tot cu mâzga formată de alcoolul scăpat pe jos și/sau juliți și șolcăiați.

Aaa! Și ar mai fi și creșterea sau rezolvarea unei nevoi sexuale. Dar despre asta în episodul următor…

Și ca să ai și fundal sonor când citești articolul:  Lorde – Glory and Gore http://www.youtube.com/watch?v=sa6YhRiMmsI

articol pamflet scris în August 2014 pentru heymarie, un proiect online ce a dispărut