11.12.2025

Oda hibridă de la doamna Vio

Bag-o pe studio

Poate ajunge și la radio 

Octavian, fiu de Politehnică precisă,

cu ritmul în palmă și lupta distinsă,

Bețele-ți pulsează ca un mic sfârâitor în piept,

sensibil și crud, dar întotdeauna drept.

Octavian, inginer cu arta la rădăcină,

cu suflet curat, disciplină și lumină

sensibil și crud, dar niciodată înfrânt,

O contradicție cu picioarele în pământ.

Metal și lumină curg prin inima ta,

Muzica te ridică, nu ne lași a cădea;

în sunetul tău se strânge lumea-ntreagă,

suflet curat ce n-are teamă, e plin de vlagă.

Stai în slav squat ca un barbar din Est,

Adidas pe tine, spiritul — cel mai modest;

iar când ridici tonul, intră lumea în vibrații,

ca fasolea cu cârnații

În naționale revelații.

Ai foc de producător și calm de călugăr,

pui beat peste beat ca un vechi demiurg;

Vibe-ul tău, Octavian, rețetă spre mântuire—

cauți să-i ridici pe-ai tăi, prin ordine și iubire.

Ca în artele marțiale e sângele tău strâns,

nu pentru lovire, ci pentru ce-ai de-nvins;

te lupți cu haosul, îl pui sub metronom,

și-l disciplinezi încet, ca un mare domn.

În tine ideile bat ca toba mare,

nu pentru război, ci pentru transformare;

Acțiunea ți-e precisă, nu sabie căzută,

iar voința ta rămâne verticală, absolută.

Ești dublu: sensibil cu aer de oțel,

crud în adevăr, dar blând în orice țel;

un bas ce respiră între cer și pământ,

chemând viitorul să iasă la cuvânt.

Producător al propriei mântuiri adânci,

cauți să-i ridici pe toți cei ce nu poți să-i învingi;

parfumul fin pe care-l porți ca un coclet

e semnul că măiestria are și un adevăr secret.

Și dacă lumea cere un sunet salvator,

îl smulgi din adâncuri ca un excavator;

iar noi, cei ce te vedem crescând în armonie,

simțim că prin tine se-aprinde-o altă alchimie.

Ești octava ce tremură universul sub compas,

cu arhetipuri grele, precis ca un atlas;

crud în sinceritate, blând în intenție,

metamodern până la ultima convenție.

Octave, tu vrei salvarea lumii ton cu ton

Cu sunet ca o rugă și lăutărie de campion,

ne ții aproape, ne ții drepți, ne ții curați

ca o odă pentru viață, spusă-n pași asigurați

Așa să ne conduci, între discipline și nesaț,

Pateu pe pâne și haine fine

doar acolo, în contrastul bine pus,

E drumul tău: paradox, dar bine dispus.