Ianuarie 2025 – octombrie 2025
Poezia aceasta, ca o simulare procedurală a sentimentelor.
M-am luptat 10 luni cu ea
Să mă tot bag în trecut
Să trăiesc durere și chin
Neglijare severă
Abandon
Atașament dezorganizat
Traumă
Ce să mai?
Toate bubele sufletești
Inventate și gestionate de psihologia capitalistă a zilelor noastre
Nu am vrut să accept neputința diagnosticului de “complex Electra tip văduva neagră”
Pe tata l-am văzut mai mereu
Ca pe un frate mai mare
Poate un semizeu, cu limite de deșeu
Imprevizibile, ca o Morgana în zare
Păcălesc ochiul și dau speranță
Labilitatea lui mi-a dat libertate, varietate
Minereu pentru putere și avânt
În afara normelor acceptate
Tata avea un duh sfânt
Sensibilitate, personalitate, intensitate, divinitate, echitate
Un șaman atemporal
Amesteca ordinea și haosul
Mi-a inspirat drumul astral
Săracul,
Era un biet medic pediatru
care ar fi vrut să se facă actor.
Îl pasionau vânătoarea, tactica de război, cusutul, gătitul, politica
Ducea o viață vioaie și comunală
Claie peste grămadă – neamuri, prieteni și pacienți se adunau în casa noastră și în alte locuri
Făcea noduri sociale ca un specialist bufon
Valoriza rudenia, loialitatea și onoarea personală
Ca o medievală căpetenie a goților
M-a învățat să fac cartușe, să cos, să jupoi iepuri
Să trag cu pușca și pistolul
Să înțepenesc șuruburi
Să tai drept
Să gătesc
Să stau dreaptă
Să nu am un gen anume
După Revoluție a început să stea mai puțin pe acasă
A trecut prin mai toate partidele politice
A fost și consilier la ministerul sănătății
Avea mereu un pistol, un Makarov, cu el
Absolvise Colegiul Național de Apărare
Păcat ca în 1994 a făcut pancreatită
Timpul s-a defectat, sau îmbolnăvit
Am 10 ani și orice aș face nu e suficient
Ca să primesc atenție și iubire
Mă închid și mai tare în lumile mele de fantezie.
Mă bâțâi și mai mult
ca cei de la casa de copii
O fac de la 2 ani
Nici o pedeapsă sau amenințare nu m-au putut opri.
Am 15 ani și continui să mă bâțâi
Măcar trec prin pubertate ca gâsca prin apă.
Nu o simt nu mă impactează
Doar am un dor nestins de atenție
Îmi plânge sufletul că tata nu mă ia la vânătoare
Nu îl lasă mama
Deloc nu mi-a plăcut de voi și pentru că nu mi-a plăcut de voi, uite ce sunt acum
A greși e uman, a ierta e divin
Sclipiciul conduitei potrivite mi l-am dorit mereu
E un drept sfânt să fii iubit
Fiecare iubește cum poate
Iubirile converg anarhic
Ca bolile tăticului meu
1995 infarct
1996 infarct
1997 diabet
1998 infarct
1999 operație pe cord deschis
2000 anevrism de aortă abdominală
2001 accident vascular cerebral
2002 accident vascular cerebral
2004 moarte
“Iubesc moartea, viața, durerea sfântă o iubesc”
Așa zice vecina mea Veronica
Are 74 de ani, a participat la X factor, e caz de psihiatrie
Îl stima pe tăticul
Și pisica noastră îl iubea
Pisicuță pis pis piss
Toarce în abiss
În Bacchus cel satanic
Mă cufund ca un titanic
După modelul tatălui
Până la 38 de ani
Am integrat suficient obiceiurile paterne
Sunt doamna Vio și îmi fac trib
Transcendență tati, nu glumă
Of viața ta tăticule, cu aspirații stânjenite și trunchiate în inconștiență
Te iubesc, pe cât îmi este îngăduit
Vreau să mor cu 20 de oameni care mă asistă
Indiferent că ar fi eutanasie sau moarte bună sau te miri ce mai apare până atunci
Vreau ca moartea mea să fie un spectacol
Să îmi ducă sufletul bine și să ajute
Nu vreau să mor singură și în spital ca tine tată
După 2 ani de chin și amărăciune
Și îmbuibare cu substanțe
Am fost inspirată de la tine că liderii apar și natural prin curaj și înțelepciune, nu neapărat printr-o proclamare oficială
Tată mi-a insuflat fără să vrea o germanică înțelepciune medievală
Cu care mă mândresc
De care mă căiesc
Pe alocuri nu știu încă să o folosesc
Am nevoie de voi toți ca să fiu inspirată și chibzuită
Să nu las mormane de moloz în urma mea
Oricine poate fi tatăl și mama mea
Cum au fost hibrizii mei părinți
Copii mari, tăticul e mămică și mămica e tătic.
Bari Bari
Gusșa Gusșa
Baki baki
Kokâm
cronț cronț
molf molf
pleosc pleosc
Gogâlț
Spiritul meu l-a păpat pe tata
E una cu mine, ca la borgi
Cine știe la ce mai îmi trebuie