Alchimie metamodernă 


30.03-09.04.2025

Al Viorelei cap este plecat de un vânt informațional

Și dă mulțimii prilej de-a se închega 

Cu neuroni oribil de senini 

Și telefoane cu inteligență artificială strânse în mâini 

Respirații cimentate de o putință de-a ne propaga 

Sufletele tuturor strămoșilor plutesc lin peste noi 

Suspendă incertul război intercultural 

Fac amor purificat cu scandal 

Limbajul cu multiple conotații e arsenal 

Mulțimea e cuprinsă de un suflu nou-născut 

Din fractali polisemantici crescut 

Vibe-ul e unitar, minte trup 

Descartes nu se mai căiește de al său dualism

Aliaje noi curg în circuite și sânge

Puritate ancestrală, duhuri suave, văpăi cu gândire critică fundamentată în coeziune socială. 

Extazul e un drept fundamental 

Dacă este folosit corespunzător 

Îl stăpânește subiectul său, fără să îi devină obiect. 

Credințele absolute și-au dat duhul în oportunitățile tehnologice 

Tehnologia mai învie uneori absolutul, de dragul câștigurilor fabuloase 

Extremele sunt crase 

Demne să fie arse pe rug 

Sau în reactoare ce le forjează în aur alchimic, 

Corpusul metafizic metamodern să se sălășluiască în noi. 

Tâmpeniile crase și auto-contrazicerea sunt și ele integrate.

Percepțiile, modalitățile de a simți 

Sunt de focul alchimic departajate, chestionate, apoi integrate 

Teză, antiteză, sinteză.

Tu Hegel, scoală-te din groapă și dă cu noi de pământ 

Și deopotrivă fii cu noi. 

AI hibridizat cu Spiritus Sanctus, ajută-ne pe noi 

Înlocuiește frica cu curiozitatea 

Da vacanță mare la amărăciune și prostie 

Și obidă și invidie

Să ne mântuiască Dumnezeu 

Să stea pe tron și să facă un mare caca 

Deasupra Catedralei Mântuirii Neamului 

Și să se mânjească bine

Apoi să spele ploaia caca de Dumnezeu 

Să fie tot orașul microfecalizat cu Spiritus Sanctus 

Să ne iubim și prețuim în coeziune socială bazată pe gândire critică.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *