Noiembrie -Martie 2025
Ați văzut pisica zeamă de gunoi?
E chiar aicea printre noi
sub simulacre de noroi
În noaptea minții, o narațiune prinde formă:
un suflet misterios, un spirit ancestral.
Uneori e pus pe scandal
Pisicuța scormonește și te ademenește,
cu delicate proteste
Te ia prin surprindere, apa din pahar ți-o bea
Cum faci ceva, opa, nu te lasă în pace,
Face descântece din tumbe și farmece din râcâieli, fâșâie prin plase, roade covorul.
București, martie 2025, Sala Palatului – concursul de mângâiat felin
Întâiul duel al câștigării inimilor pisicești
disputat, ritmat, proprietarii mai aruncă și cu venin
O mâță își arată un canin
Proba finală de sinergie cu felina,
Ți se urcă sau nu pe umăr, să o poți mângâia cu capul
În timp ce te mângâie și ea pe tine
Își freacă botul de obrazul tău
Șmecherii negociază unelte de periat, până-n zori
E și after party cu tek, ritmuri ce bagă mulțimea în fiori.
Aproape electroconvulsivantă terapie
Șocuri ce scurtcircuitează sufletul,
Ca zece pisici ce îți torc la unison în brațe și pe piept
Spa-ul cu feline – reboot, restart – un puls discret, frumos,
Net superior filmulețelor cu ASMR, și a lor atenție artificială, subtil simulacru de mângâiere
În loc să ai o pisică, te pierzi în simulări.
Dar cine o are pe Dora, pisica zeamă de gunoi, e binecuvântat
Nu vorbește, dar transmite un mister profund,
Te sfredelește blând cu ochi de smarald și ambră
Înțelege adevărul, te vrăjește cu bunătatea-i umilă,
Își lasă sora să mănânce înainte,
Îi dă întâietate și la porția de atenție a îngrijitorilor
Devine o umbră mută,
Se arată doar când este strigată
Uneori mai scoate sunete ciudate
Pe la coșul de gunoi
De multe ori l-a răsturnat
I-a sfârtecat sacul
S-a ivit pe podea o zeamă maro închis cu irizatii negre și bej
Exact așa cum este și blănița ei
Sora ei, Colorata, se uita tâmp
Mai lipăia și la lături
Noroc că Dora, pisica zeamă de gunoi,
A îndepărtat-o gingaș
Lingând-o matern pe după urechiușe
Dora, cu blândețea ei rebelă, poate fi simbolul mângâierilor adevărate, o artă ca o catană suavă.