Poezie scrisă 11 – 14 septembrie (terminată la atelierul Ninei Vasile)

Cum ar fi să ai doi bănuți de aramă peste ochi? 

Nasol momentul, mișto coliva 

S-a visat, s-a urcat

Tâlc tâlc coto tâlc 

Scoate iubiri boierești 

Și să paști la Umbrărești

Sufletul lui Gabimitan e ca un bordel cu sfinți și sfinte 

Aș vrea să nu mai miroasă a tămâie 

Ci a tonic de lămâie 

Împarte cumenicătura din cartofi prăjiți cu ouă

Bucură-te de bunică și de tromboză

E răsăritul apoptozei din care ies și albine 

Mai încolo, fac stup 

Timpul doar incomodează fractalii

E o confuzie spațială 

E doar o ciorbă, niciunde vreo linie temporală

Simt spațiile și oamenii 

Măsurătorile trecerii sunt închisori ale clipelor 

Atingeri și vibrații 

Incipiente creații 

Dar eu tot luciul lamei am rămas 

Calea scriiturii cuantice este mâncare pentru univers

În poalele doctorilor mă simt cel mai bine 

Treci, inițiază, inițiere, transubstanțiere

Pac te iau emoțiile și te sui pe lampă

Mesteci violent plasmă și o scuipi pe audiența atelierului 

Paroxistic, de nepovestit și nepomenit 

Ar fi de dorit modificarea narativului