poezie scrisă în noiembrie 2023-martie 2024

Sensurile se schimbă cu viteză amețitoare 

Mereu e ceva nou sub soare 

Vechile generații percep acest lucru ca pe o absență a sensului

Și o dispariție a frumosului 

Sublimul e dinamic 

Șeful poet cel bătrân e islamic 

autosuficient si dement 

Emotiiile sunt pentru tine căldură, pentru alții poluare.

Nu mai exterioriza vulnerabilitatea 

Și tot ce ai în tine 

Așa ești doar un manechin viu 

E dezgustător să nu mai ai nimic pentru tine 

A râde din complexitate și a râde din fericire.

Găsești jovialitate pe patul de spital 

Abia aștept simplitatea și contextualitatea 

Ce duc în emoția pură

În ea nu mai bag doar puțin capul, 

Mă pierd cu totul.

Apologia trăirii pure o fac tovarășii mei romantici 

Și generațiile trecute 

Mă plictisesc 

Insistă mult pe o mediocritate de stare.

Prefer extazul religios, 

Este mult mai trainic și puternic 

Vreau să îi simt circulația 

În concret 

Din pulsul mărit 

Nu vreau cu două mâini în taină s-au întâlnit

Și buzele mai apoi s-au dăruit 

Efectiv disprețuiesc narativul romantic pe vechi 

Nutresc fierbinte să îi iau pe boomeri de urechi

Pentru a le corecta 

Așteptările și trăirile și versurile 

Tot Așa cum vor ei să le tot corecteze pe ale mele.

Să se accepte schimbarea alertă 

E în genele noastre a fi mereu în stare de urgență 

Sute de mii de ani am fost pândiți la cotitură și peșteră de fel și fel de sălbăticiuni 

Acum pe tineri îi iscodesc fel și fel de babăciuni

Pentru a-i ajuta cu o critică mutilantă 

Și o morală alinenantă

Ia cu lumina cea nouă 

Primenește fractalii

Integrează-te în rosturile statornice ale existentei 

Desprinde-te de trauma  

Unde te refugiezi ca într-o telenovelă 

Hiper intensă, îți face catharsis 

Mereu prin același narativ 

Pe care îl rumegi mai ceva ca un Siemmnthal lucerna.