Castitatea nepăsătoare a termitelor


Tu, stăpânire a nimicului și a totului 

Dă-mi o boare de soare 

sfânt și frumos 

Să răzbat în noianul cu vicisitudini moderne 

Ce mă bagă în traume eterne 

Casă masă și căldură am din belșug 

Pe afect însă sunt tunsă chilug 

Nu se mai înțeleg om cu persoană de atâta ego. 

Dezvoltarea musitației mândriei 

O alterare, o slăbire a vanității 

O dificultate în a mai articula țeluri egoiste 

O mișcare unanimă a prezentului, trecutului și viitorului 

O emoție profundă educată social în generozitate

Un curaj colegial 

Un sacrificiu epocal 

Un ritm acauzal pentru binele tuturor 

Un tempo sufletesc comun 

Triumful dăruirii de sine 

Inovație cu inspirație, perfecțiune în persistența 

discretelor scăpări ale sistemului limbic 

Dezintegrarea sinelui prin fuziune 

Nu mai ai timpul tău 

Ești în timp și pe lângă el

Coregrafii relaționale nonverbale excepționale 

Transpunerea în act a cunoscutului negândit 

E greu să pui în cuvinte ce bați cu inima

NIchita si al lui ficat dizolvat 

Venerația compromisului 

Adorația ludică 

Pierderea instinctului hedonic 

Bacchus se evaporă a pagubă

Da, vreau liniște și excelență 

Probabil îmi trebuie o castitate nepăsătoare 

Cum zicea Nora Iuga ca au termitele 

Poezie începută pe 29 martie, după ce am văzut-o pe nora Iuga la casa mita biciclista și terminată pe 6 aprilie la ateneu, la concertul de brahms.