(poezie scrisă pentru tovarășul meu chirurg din Germania, o adevărată muză)

*

Cu el pot să fiu sentimental 

Îl recunosc după vibrații 

Uneori intensitatea lui afectivă umple enorm camera 

Se simte de parcă ai fost pe Everest și înapoi. 

Are emoții mistuitoare și e admirabil de detașat.

**

Este hoinar și cu onoare 

Ritmicitate aparent năucitoare 

Râu, rățușcă, rămurică, 

Bine ai venit în târgul suferinței!

Ca la Băscăuții din deal,

Unde nu se prinde semnal. 

***

Nu are ură pe oameni, ci pe idei 

E securizantă abundența solitudinii sale

Vitalitate și îngheț 

Pentru ineficiență dispreț 

Arta seducției pentru anafura clasicismului

Se îneacă cu ea 

Hâc-hâc.

****

În oceanul cu bere se crede un extraordinar hermeneut

Mai că își pierde banii de pe revolut 

Dar nu are, e de modă veche 

Caută obsesiv o clasică pereche, 

Treptat, să o distrugă 

Fără prețiozitate 

Cu atingeri fine și precise 

Uneori se face rege ciupercă, umple vulve cu flori. 

*****

Nutrește fierbinte în subconștient 

Să fie personaj istoric 

Fără de narativ atașat imaginii sale

Epic, ca o cuantă melodică

Pe sticla lui Einstein cel estival 

Să ofere, să inspire oamenii

Că mereu au nevoie unii de alții 

Structura diferită acaparează subtil 

Are străbuni preoți, e un nebun cu stil.

******

S-a uitat la mine cu ochi pioși-voioși 

Explicând cum găsesc ceva greu 

În fiecare moment al existenței 

Degeaba îmi pun trofeele experienței în cui și nu mă agăț.

Probabil se proiectează pe sine în mine 

De ce am tot ce trebuie în a excela și sunt doar pe profit ?

De ce pot face totul pentru toți și sunt doar pe egoism?

Fi calm, mângâie păsările cu ochii tăi închiși

Deschide pleoapa, ia ciocanul

seceră topoarele nimicniciei.