Asta ești tu Viorela!

Lasă vrăjeala, că am un picior șchiop!

Mai știi când te-ai bătut cu umbrela?

Poate… tu de ce nu scrii așa constant?

Îmi trebuie demonii 

Fără ei pot fii doar echidistant.

Creație nu faci când ești în armonii

Dacă ești intr-o fericire existențială 

Nu poți scrie o poezie esențială 

Să jupoi sufletul.

Despre fericire nu am scris niciodată.

Eu știu cu urletul

Cu agonie în vers brodată

Să mă chinuie cineva 

Să am mare țipăt interior

Să se audă până la sonarele rusești 

Emoția să mi-o belești 

Era o psihiatră

Voiam să o combin 

Să îmi scot sufletul de piatră

La chinuit și sa improșc venin

Eu sunt un om ca o artă

Jiga Alexandru Sorin

Era femeia asta colegă de companie cu mine

Am căutat prin secretare 

Numărul ei, poate să îi dau provitamine

După cugetare și cercetare 

Am reușit. Direct am grăit: “benzo benzo benzo”

A râs cu poftă

De al meu intermezzo

Din păcate, mi-a făcut pe spirit aftă

Moșule, 3 ore a vorbit numai ea

Și a culminat cu “mergem în Zanzibar”

Pula, s-a dus idealista mea

Ea la plural, eu un perpetuu fugar.

Bine bă băiete, fă substituiție

Cum zici tu, nu prinzi 50 de ani!

Cu atâta alcoolică percuție 

De neuroni, chiar de faci mulți bani

Găsește noi variațiuni consumatoare 

Uite-te bine în zare 

Fă rime aleatoare 

Scrie noi îndreptare 

Poate îmi închini o odă

Găsești tu o metodă

Te pupă țiganul scoliotic!