Iar am indecizie în exces
Medicația psihiatrică își face efectul
Altfel nu-mi vedeam așa clar afectul,
Ce este în afara anxietății,
Ce-i din tărâmul lejerității.
Operația și anestezia generală
M-au scos pe bară
Și m-am simțit neputincioasă și fără speranță
De aproape am pierdut controlul asupra propriei persoane
Nu m-am lăsat, la psihiatru am apăsat pe clanță
El atent a ascultat, apoi mi-a ciripit noi canoane
M-au tulburat dar mi-au dat și speranță.
Pare că aș avea o predispoziție anxioasă înnăscută
Pe care o tot pansam cu excese, furie și căutare de intensitate
Eu oricum am știut mereu ca nu așa vreau sa ajung în etate
Cuminte am luat hapurile
Aproape fericită că noi chimicale îmi scormonesc în conștiință dulapurile
Am găsit rapid și un terapeut mai de soi
Psihiatru, psihanalist și filozof, te pup ne vedem joi.
Primesc confirmare pentru tot ce a zis primul
Și pentru felul în care îmi caut eu sublimul
Variat, intens, tihnit, negustorit, către eudaimonie
Dar ca să fac armonie ar trebui sa ma decid
Aleg scări spre succes, muncesc amplu și lucid
Aleg tihnă, mă fericesc și mulțumesc cu simplitatea vieții
Aoleu, eu le vreau pe amândouă
Acu nu ma panichează contradicția
Văd eu cum le aranjez, fac eu lumină nouă
Mă ține safe în luciditate medicația
Da n-oi sta etern îmbuibată în cipralex
Aparent îmi prezintă un tărâm complex
Mă simt aproape de Liiceanu, chiar dacă îl detest
I-a făcut el odă Sertralinei special pentru Oișteanu
În cartea narcotice în cultura română.
Cum se poate ca 1/4 de pastila înghițit zilnic să-ți regleze relația cu tine, cu ceilalți și cu moartea?
Așa ajung și eu?
Dar fără faima lui Liiceanu?
Mulțumită cu tihna mea?
Sau din tihna răsare munca asidua către izbândă?
Sau mă deprogramez din drumul către victorie?
Voi ce ați alege?
Pacea cu propria persoană sau succesul?
Ori se poate a le avea pe amândouă?
În armonie.
Nu cumva e asta o protecție idealizată stil lumea ideilor de la Platon?
scrisă în Aprilie și citită la seara poetică#9, de la ăiacupoezia pe 26.04.2023
