Un armân vârtos, pare că avea un mare spirit voios

Numai că prin ‘60 depresia l-a făcut soios. Și morocănos.

Noroc că au venit peste dânsul doi-trei universitari din ăia cu mintea mijită și entuziasm enorm.

Cum am și eu acum, trăirea din mațe mă înalță, parcă nu mai dorm.

Care-i diferența dintre vis și suprarealism?

Dracu să-i ia de psihanaliști și intelectuali unși cu parnasianim.

Zic și eu așa în timp ce jinduiesc la gloria lor elitistă ca o vrabie falită la mălai.

Iisus sigur știe că mă apropii cu luni repezi de vârsta fantasticei lui răstigniri

și mă înțelege că sunt cu de toate în suflet și-n simțiri. 

Mai cu seamă am unduiri infante, pretenții arogante, zvâc organic.

P-ătsa mi-l fute în cur moda veche.

Cică nu se cade nu e voie, ca o femeie, o fată să facă și să gândească ca un mecanic.

Pulile mele, alea de le culeg când vreau să juisez adânc,

Pizda mea care sigur e fără de pereche, cântă corul putinței.

Super, știu că pe animalic sunt mare as. Dar dincolo?

Oare ce ar fi zis conu Naum? M-ar fi acceptat? 

Ca pe un egal, o egală dichisită cu poftă de gală.

Poate.

Drumețul lui incendiar fâlfâia din cearșeafuri și făcea toate femeile din oraș să ejaculeze imnuri.

Excepțional, era cât se poate de poli pentru anul 1936.

Da domne, dar noi trăim acum altceva.

Machedonul ăsta postum și negru nu doar că ar fi sărit afară din el uimit.

Ba s-ar fi apucat chiar de postit, ca ultimă stratagemă în discernerea noianului de informații aproape infinit.

Sau ar fi îmbrățișat șuvoiul, i-ar fi ticluit tâlcul. Nu degeaba a crescut aproape peste umbra marelui Branuer. Bine că activau în domenii diferite.

Altfel ar fi fost ca Brâncuși și Rodin, la cuțite.

Băltoaca pretențioasă de referințe sufocă noul.

Să-mi las conștiința să zburde ca în calea târâturii solzoase.

Final superb cu o drăgălașă șarpalanga și o stea mică.

Să se multiplice și în mine, inițial în clone mai mari,

Apoi să viscolesc torid un foc mare de-l îngheț în narațiune.

De aia am sorbit aist om în giocu lui de cuvinte.

și m-am poticnit, ispitit și înălțat.

Monstru sănătos și voinic, din neam de oier. Exact ca și mama.

Pfiu, am gene bune. Pofta de trântă e moștenită de la stră-stră bunicu’.

Scrisă pe 17.01.2017