Autorul e un rus născut în 1977, ai cărui părinți au fugit de KGB, în Germania de vest, undeva în 1978.

Domnul Pomerantsev dorește să prezinte cumva lumea de coerciție și control din spatele social media.

Un ghid în lumea post-adevăr.

Small-time humiliation, micro-mind Game – la KGB. P1.

Trăim într-o eră a supra abundenței informației. Dar mai multă informație nu înseamnă mai multă cunoaștere. Sau informație solidă.

Cuvintele mari ca “democrație”și “libertate” și-au pierdut greutatea anterioară, oamenii se simt pierduți. P6.

Autorul atrage atenția asupra identității controlate a semnificației. Adevarul și falsul, binele și răul, satira și seriozitatea nu mai au sens.P7

Eu zic că au doar că luate împreună și nu separat ca înainte. Plasate în context.

Mă edifică puțin asupra controlului construcției identitare. P8.

Poate că dacă ești dincolo de bine și de rău nimeni nu are cum să îți controleze identitatea.

Când îi faci pe toți să vorbească despre cât de buni sunt, atunci poți să faci jocurile. 

Tactici de control ale opiniei publice. P9

Ce influentează creativitatea și sensul sinelui în individ?

În Filipine se fac cele mai multe selfie-uri și este cel mai mare consum de social media pe cap de locuitor. P15.

Strategii de influențare a opiniei publice prin social media. Problemele sunt create metodic și distribuite disciplinat astfel încât să devină probleme de interes public.

Steategii obscuri, influencerii adevărați ce crează grupuri și topicurile de interes pe social media. Nu prea sunt cunoscuți și în lumină dar mereu își amplifică impactul pe care îl au de fapt asupra oamenilor.

Architects of Networked Disinformation. P18.

Autorul zice cum își face el contribuitorii să se simtă meaningful, semnificativi, cu un Dash de imortalitate în ei. 

Diferența dintre realitatea construită prin editare și cum se percepe subiectul.P21.

Reality show – a-ți exprima sentimentele!

Ideologii răspândite prin rețele, începând cu 2008, când Maria Ressa din Philippines le-a sesizat vizavi de bin Laden. 

Interconectivitatea oamenilor a fi studiată mai ceva ca ideile și factorii socio-economici. P23.

Umorul de toaletă – împrăștiere caca pipi – arată cum politicienii ce îl folosesc sunt de fapt anti stabiliment și anti elitiști prin simplul fapt că resping normele lingvistice și morale deja stabilite. P26 Nu că ar fi de fapt anti-stabiliment și anti putere. Doar se dau așa ca să obțină validarea maselor.

Bakhtin – Mihail Mihailovich – să citesc. Pentru că îl citează autorul. Spunând că regulile pot fi suspendate în momentul în care autoritatea e mânjită metaforic cu caca.

Un spațiu în care dispar toate normele!

26 de conturi false care repetă același mesaj și au un reach al audienței de 3 milioane de oameni! P31

Internet research agency – Sankt Petersburg.

Crearea unui personaj, Cantadora, expertă în astrologie, pentru ca unele din postările ei să fie și politice, să bage politicul în sufletul casnicelor. P36

În pestrița lume a Internetului trecutul și prezentul își pierd perspectiva relativă, un rezultat cumva de nivelare. Al perspectivelor cititorilor.

Laughtivism, activismul prin râs, umorul sparge aura impenetrabilă a Autorității. P60.

Cei care cred în teoriile conspirației au pe cine să dea vina pentru dezordinea din viața lor, sunt victimele unui regim conspiraționist. P69.

Oamenii vor să fie parte a ceva puternic din punct de vedere emoțional. 

Bots – fabricarea consensului. Oamenii tind să adopte linia majoritară, teama de a fi excluși fiind una ancestrală. P81.

Să aduci, ca oponent, protestatari identici cu cei care ți se opun. P91.

În anii războiului rece Autoritățile din Germania de vest erau încântate să primească cereri de azil politic de la oameni din estul sovietic, aceasta dovedind că sistemul lor era superior. P103.

Respectul tatălui autorului pentru vest.

Nu contează dacă ideologia este bună sau rea, ea trebuie să servească o funcție tactică. P110.

Informația folosită pentru a îngrozi, dezbina și întârzia. P114.

Liniile contradictorii de ideologii, trădătorii și patrioții ce de fapt dezbină societatea, ea devine vulnerabilă. P129. 

Pune mai multe variante de povești ale aceluiași eveniment și lasă oamenii sa aleagă care dintre ele li se potrivește mai bine. In funcția de viziunea lor individuală asupra vieții. 132

În anii 80 BBC – ul încerca să câștige încrederea mondială proiectând o imagine de acuratețe, imparțialitate și corectitudine.  P146

Imparțialitatea e și ea doar un concept ideologic. Nici cortina de fier, nici Kgb, nici M5 nu au deținut vreodată un adevăr suprem deși au păcălit masele să creadă asta. 

În timpul glasnostului se credea că adevărul va elibera, doar că accesul nemaivăzut la informație face ca faptele să își piardă puterea. P153

Epoca realităților multiple.

OBIECTIVITATEA ESTE UN MIT IMPUS ASUPRA NOASTRĂ. P155

Interesul față de afilierea politică a scăzut, nu mai contează dacă este stânga sau dreapta. Dar a crescut importanța valorilor personale, religia, drepturile minorităților, monarhia.

Directorul BBC zice că imparțialitatea s-a schimbat, dincolo de tradiționalul balans între stânga și dreapta.

Realitatea este maleabilă, obiectivitatea este doar în ochii subiectului și ai partizanilor săi, cei cu realități similare cu ale lui.P158.

Logica social media nu funcționează imparțial, oamenii doar vor atenție de la cei similari lor, ce împărtășesc aceleași repere. Majoritatea caută un boost emoțional. P161.

Joseph Brodovsky, un poet sovietic ce a câștigat premiul Nobel, spune că excentricitatea nu poate fi imitată, ea fiind individualismul extrem ce salvează de forțele răului. În 1984.

Acum social media e un motor de individualism extrem, numai că are un piedestal de vanitate și determină consumatorii frecvenți să piardă legătura cu realitatea.

Decât să te întrebi de ce faptele adevărate sunt relevante în discurs mai bine te întrebi de ce au fost ele relevante. Faptele te constrâng, nu îți aduc neapărat o stare de bine. Putin și Trump, prin circul și propaganda lor oferă o eliberare de sacrosanctitatea faptelor. P163.

Totuși, nu poți avea momente post-adevăr în construirea unui pod. P164.

Oamenii probabil nu mai căută coerență și fapte pentru că toate promisiunile de viitor glorios date de acestea au eșuat. Criza 2008 fiind ultima belea. Plus că acum cam toate datele arată un viitor sumbru, în care copiii celor de acum vor fi mai săraci, iar resursele se vor epuiza.

Secolul 20 a început cu utopie și s-a terminat cu nostalgie. De la Putin la Trump, la curentele de petrecere, toți se uită cu jind la vremurile mărețe de altă dată și vor să le aducă înapoi. P166

Svetlana Boym spune că Nostalgia reflectivă e bună, dar cea restorativă e dăunătoare. Așa să fie?

Cum ar fi luat naștere renașterea evului mediu fără nostalgizarea Greciei și Romei antice?

Faptele trebuie să aibă un sens, nu doar să fie fapte.

Ce era înainte presupus ca fiind normal s-a dizolvat. Care vor fi noile identități reieșite din noul flux? P193

A te folosi de ignoranța oamenilor pentru a crea un sistem în care se deține și mai mult control. P199.

Narcisismul, iresponsabilitatea și neglijența fac mult rău altora. Oamenii nu se gândesc la altceva decât câștigul personal și plăcere. P201.

Extremiștii dar și salvatorii victimelor extremiștilor pornesc de la motivațiile subiecților lor. P206.

Introducerea ideii de societate lichidă, unde rolurile sociale vechi, mai solide se năruie iar informația curge atât de ușor încât fracturează vechile noțiuni de a aparține, predomină incertitudinea și noile forțe pot forma mai ușor individul. P208.

Micro-targetarea grupurilor sociale. Ajungi la grupuri diferite în feluri diferite, chiar dacă mesajul tău este același pentru toți. Adică deși tu vrei același lucru de la toți trebuie să ai strategii diferite, pentru grupuri diferite.

Începând cu anii 2000 politica a devenit doar un alt produs de consum. Votanții erau operaționalizați pe clase economice. Începând cu 2010 aceiași votanți au început să fie încadrați în funcție de tiparele psihologice.P212

Oamenii, atât în vest cât și în est, au crezut că privatizarea, inclusiv a sănătății și educației, le va aduce libertatea. 

Rusia – nimic nu este adevărat și totul este posibil. P218.

Vidul ideologic pare să genereze neliniște și anomie. Oamenii cred acum în povești și nu în mari idei ce alimentează noțiuni colective de progres.

Aglutinarea oamenilor în jurul unei emoții amorfe dar puternice pe care fiecare poate să o interpreteze în felul lui, apoi să apară dușmani ce subminează fix acea emoție. P223

Toată performanța politică actuală poate fi considerată un teatru. P226.

A cui poveste câștigă va fi mai important decât a cui armată câștigă. P248. 

Cu cât oamenii citesc literatură creativă – poezie ficțiune cu atât pot să își imagineze o lume diferită de cea din jurul lor și prin urmare să fie în opoziție. P247

Carte citită în Februarie 2020