Ca rimează cu existența mea infernală

Uneori.

Când învie conflictul cu mama

Percep că am traumă,

Că mi-a dat la comportament daună

Cocălăresc și meta-modern nasc niște rime

Poate mai lipesc pe sine niște stime

Dau google cu arta poetică

Nu am studii literare dar mă pricep la etică

Transgresiv mă scarpin în capul bălai

Aproape elocvent bag niște ritm iambic cu alai-mălai

Că în afară de zalele zuruie crunte nu mi vine in minte nimic 

Mai degrabă cum curând vor fi probleme cu agentul termic

Doamne ferește să avem o iarnă nucleară

Din somatizare mă poate lua cu crampă musculară 

Că mămica mi-a fasonat niște neuroni ipohondrii

Să-mi joace corpul halucinant în dodii

Când el e foarte sănătos

Eu tot îi dau maicii prinos

De recunoștință și de furie

Înceredere, afect, emoție bună în penurie 

Dar asta m-a făcut supraviețuitor și samsar 

Chiar dacă uneori în intestine spasme îmi sar

Măcar știu să mă descurc, să am un rost confortabil 

Ce îmi permite să admir la inefabil 

Să știu că suflul spasmodic nu e durabil 

Și că tihna și cocleala sunt ceva aproape inegalabil 

La Gdansk mi-am găsit niște suflu vital

Mai bun ca un Gerovital 

Ajung pe Otopeni, miroase a gara de nord dar nu a sapă

Ceaușescu unde ești, scoala te din groapă

Să i mulțumești iar pe boomeri și pe mămica 

Ca au pe cine să se bazeze și să-și verse pica

O poezie scrisă și citită pentru seara OPEN mic de la Beat, eveniment organizat de “ăiacupoezia”. Ediția3. 17.10.2022. Practic ei mi-au deschis apetitul să scriu mai mult și chiar și să pun aici în online tot, inclusiv scrieri mai vechi